1Apoi, după paisprezece ani, m‑am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba și l‑am luat cu mine și pe Tit.
2M‑am suit în urma unei descoperiri și – deoparte, celor mai cu vază – le‑am prezentat Evanghelia pe care o propovăduiesc printre neamuri, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.
3Dar nici măcar Tit, care era cu mine, deși era grec, n‑a fost silit să se circumcidă.
4Tulburarea s‑a ivit din pricina fraților prefăcuți, furișați printre noi, care s‑au strecurat ca să pândească libertatea pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne ia în robie.
5Dar n‑am cedat și nu ne‑am supus lor nicio clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi.
6Cei considerați ca fiind cineva (oricine ar fi fost ei, îmi este indiferent; Dumnezeu nu caută la fața oamenilor), cei cu vază, așadar, nu mi‑au adăugat nimic.
7Dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredințată Evanghelia pentru cei necircumciși, după cum lui Petru îi fusese încredințată pentru cei circumciși
8(căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor circumciși făcuse și din mine apostolul neamurilor ),
9și când au recunoscut harul care‑mi fusese dat, Iacov, Chifa și Ioan, care sunt priviți ca stâlpi, ne‑au întins mie și lui Barnaba mâna dreaptă în semn de colaborare, pentru ca noi să mergem la neamuri, iar ei la cei circumciși.
10Numai să ne aducem aminte de cei săraci, ceea ce m‑am și străduit să fac.
11Dar când a venit Chifa în Antiohia, l‑am înfruntat fățiș, căci era de osândit:
12înainte de venirea unora de la Iacov, mânca împreună cu neamurile, dar când au venit ei, s‑a retras și s‑a ținut deoparte, fiindcă se temea de cei circumciși.
13Împreună cu el au început să se prefacă și ceilalți iudei, încât până și Barnaba s‑a lăsat atras în fățărnicia lor.
14Când am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, i‑am spus lui Chifa înaintea tuturor: „Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca neamurile, nu ca un iudeu, cum de îi silești pe cei dintre neamuri să trăiască precum iudeii?”
15Noi suntem iudei din naștere, nu păcătoși dintre neamuri.
16Dar fiindcă știm că omul nu este îndreptățit prin faptele Legii, ci prin credința în Isus Hristos, și noi am crezut în Hristos Isus, ca să fim îndreptățiți prin credința în Hristos, nu prin faptele Legii, fiindcă prin faptele Legii nimeni nu va fi îndreptățit.
17Dar dacă, în timp ce căutăm să fim îndreptățiți în Hristos, am fi noi înșine găsiți păcătoși, atunci devine oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!
18Căci, dacă zidesc iarăși ceea ce am dărâmat, mă dovedesc călcător de Lege.
19Însă eu, prin Lege, am murit față de Lege ca să trăiesc pentru Dumnezeu.
20Am fost răstignit împreună cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m‑a iubit și S‑a dat pe Sine pentru mine.
21Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă prin Lege se capătă dreptatea, atunci degeaba a murit Hristos.