1Cine este asemenea celui înțelept și cine pricepe tâlcul celor spuse? Înțelepciunea omului îi îmbunează fața dar fața neînduplecată îi atrage dușmani.
2Păzește porunca regelui din pricina jurământului făcut înaintea lui Dumnezeu!
3Nu te grăbi să pleci dinaintea lui și nu ține partea vreunui lucru rău, căci regele poate face tot ce vrea,
4deoarece cuvântul regelui are putere! Cine‑i poate spune: „Ce faci?”
5Cel care păzește porunca nu va cunoaște nicio nenorocire, dar inima înțeleptului cunoaște vremea și rânduiala,
6căci pentru orice lucru este o vreme și o rânduială. Da, mare este nenorocirea care îl paște pe om,
7el nu știe ce va fi, și cum va fi, cine‑i poate spune?
8Omul nu este stăpân pe suflarea lui, ca s‑o poată opri, și n‑are nicio putere peste ziua morții; de lupta aceasta nu este nimeni scutit, și răutatea nu‑i poate scăpa pe cei răi.
9Toate acestea le‑am văzut și mi‑am îndreptat inima spre toate lucrările care se fac sub soare, aici, unde omul este stăpân peste alt om, ca să‑i facă rău.
10Am văzut nelegiuiți apropiindu‑se de Locul Sfânt. Veneau, plecau și apoi se lăudau în cetate cu ce făcuseră. Și aceasta este deșertăciune!
11Pentru că nu se aduce degrabă la îndeplinire sentința împotriva faptelor rele, inima fiilor oamenilor este plină de dorința de a face rău.
12Deși păcătosul face de o sută de ori răul și are zile îndelungate, eu știu totuși că va fi bine de cei ce se tem de Dumnezeu, fiindcă stau cu frică înaintea Lui.
13Dar bine nu va fi de cel nelegiuit și nu‑și va lungi zilele cum se lungește umbra, pentru că n‑are frică de Dumnezeu.
14Este o deșertăciune care se petrece pe pământ: sunt oameni drepți cărora li se întâmplă potrivit cu faptele celor răi și sunt oameni răi cărora li se întâmplă potrivit cu faptele celor drepți. Eu zic că și aceasta este o deșertăciune.
15Am lăudat veselia, pentru că nu este alt bine pentru om sub soare decât să mănânce și să bea și să se veselească; aceasta să‑l însoțească în mijlocul ostenelii sale, în zilele pe care i le dă Dumnezeu de trăit sub soare.
16Când mi‑am pus inima să cunosc înțelepciunea și să înțeleg grija omului pe pământ – căci nici zi, nici noapte ochii lui nu au parte de somn –,
17am văzut atunci toată lucrarea lui Dumnezeu, că omul nu poate să afle ce se face sub soare; oricât s‑ar trudi el să cerceteze, tot nu va putea afla și, chiar dacă înțeleptul ar zice că a ajuns să înțeleagă, tot nu va fi în stare să afle.