Acts 26
1 Agripa i‑a zis lui Pavel: „Îți este îngăduit să te aperi.” Atunci, Pavel a întins mâna și a început să se apere astfel:
2 „Mă socotesc fericit, rege Agripa, că pot să mă apăr astăzi înaintea ta cu privire la toate cele de care mă învinuiesc iudeii,
3 căci tu cunoști foarte bine toate obiceiurile și disputele lor; de aceea, te rog să mă asculți cu răbdare.
4 Viața mea, petrecută de la început, încă din tinerețe, în mijlocul neamului meu, în Ierusalim, le este cunoscută tuturor iudeilor.
5 Ei mă știu de multă vreme și, dacă vor, pot da mărturie că am trăit după cea mai strictă grupare a religiei noastre, ca fariseu.
6 Și acum sunt dat în judecată pentru nădejdea făgăduinței pe care a făcut‑o Dumnezeu părinților noștri
7 și pe care cele douăsprezece seminții ale noastre, slujind cu râvnă lui Dumnezeu zi și noapte, nădăjduiesc să o vadă împlinită. Pentru această nădejde, o, rege, sunt învinuit eu de iudei!
8 De ce vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morții?
9 Și eu credeam că trebuie să fac multe împotriva Numelui lui Isus din Nazaret,
10 ceea ce am și făcut în Ierusalim. După ce am primit autoritate de la preoții de seamă, i‑am aruncat în temniță pe mulți sfinți, iar când erau osândiți la moarte, îmi dădeam votul împotriva lor.
11 I‑am pedepsit adesea în toate sinagogile și mă străduiam să‑i fac să hulească. În furia mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până și în cetățile din afară.
12 Pentru aceasta, am mers la Damasc cu autoritate și însărcinare de la preoții de seamă.
13 Pe la amiază, o, rege, am văzut pe drum o lumină din cer, mai strălucitoare decât lumina soarelui, care ne‑a învăluit pe mine și pe cei ce mă însoțeau.
14 Am căzut cu toții la pământ, iar eu am auzit un glas care‑mi zicea în limba aramaică: «Saule, Saule, de ce Mă prigonești? E în zadar să dai cu piciorul într‑o țepușă!»
15 Eu am întrebat: «Cine ești, Doamne?» Și Domnul a zis: «Eu sunt Isus, pe care‑L prigonești.
16 Dar ridică‑te și stai în picioare, căci pentru aceasta M‑am arătat ție: ca să te rânduiesc slujitor și martor al celor pe care le‑ai văzut și al celor pe care ți le voi arăta!
17 Eu te izbăvesc de poporul și de neamurile la care te trimit,
18 ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub stăpânirea Satanei la Dumnezeu și să primească iertare de păcate și parte împreună cu cei sfințiți prin credința în Mine.»
19 Și astfel, rege Agripa, n‑am fost neascultător față de vedenia cerească,
20 ci, mai întâi celor din Damasc și din Ierusalim, apoi în tot ținutul Iudeei și neamurilor, le‑am propovăduit să se pocăiască, să se întoarcă la Dumnezeu și să facă fapte vrednice de pocăință.
21 Iată de ce iudeii au pus mâna pe mine în Templu și au încercat să mă omoare.
22 Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns până în ziua aceasta să mărturisesc la mic și mare și nu spun altceva decât ce au spus profeții și Moise că se va împlini:
23 anume că Hristosul va pătimi și că, fiind cel dintâi care va învia din morți, va vesti lumină atât poporului, cât și neamurilor.”
24 Pe când se apăra el astfel, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, ești nebun! Învățătura ta cea multă te face să dai în nebunie!”
25 „Nu sunt nebun, preaalesule Festus”, a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate și înțelepte.
26 Regele știe aceste lucruri și de aceea îi vorbesc deschis, căci sunt convins că nimic nu i‑a rămas ascuns, fiindcă ele nu s‑au petrecut într‑un ungher.
27 Crezi în profeți, rege Agripa? Știu că da.”
28 Și Agripa i‑a zis lui Pavel: „Lesne mai vrei tu să mă convingi să devin creștin!”
29 Pavel a răspuns: „Mai lesne sau mai cu anevoie, eu mă rog lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi să fie și ei cum sunt eu – desigur, fără lanțurile acestea.”
30 Regele, procuratorul, Berenice și toți cei ce stătuseră împreună cu ei s‑au ridicat.
31 Pe când se îndepărtau, vorbeau unii cu alții, zicând: „Omul acesta n‑a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare.”
32 Agripa i‑a zis lui Festus: „Omul acesta putea fi eliberat dacă n‑ar fi făcut apel la cezar.”