1Prezbiterul către preaiubitul Gaius, pe care‑l iubesc în adevăr.
2Preaiubitule, îți doresc să ai sănătate și să‑ți meargă bine în toate privințele, așa cum îi merge bine și sufletului tău.
3M‑am bucurat mult când au venit frații și au mărturisit că ești credincios adevărului și că umbli în adevăr.
4Mai mare bucurie nu am decât să aud despre copiii mei că umblă în adevăr.
5Preaiubitule, tu lucrezi cu credincioșie în tot ce faci pentru frați, inclusiv pentru cei străini.
6Ei au mărturisit despre dragostea ta înaintea bisericii. Dacă te vei îngriji de călătoria lor într‑un chip vrednic de Dumnezeu, bine vei face,
7căci au plecat de dragul Numelui, fără să primească ceva de la neamuri.
8Este de datoria noastră să‑i primim bine pe astfel de oameni, ca să lucrăm împreună cu adevărul.
9Am scris ceva bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietate între ei, nu vrea să ne primească.
10De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne defăimează cu vorbe rele. Și nu se mulțumește cu atât, ci, pe lângă faptul că el însuși nu‑i primește pe frați, îi și împiedică pe cei ce vor să‑i primească și‑i dă afară din biserică.
11Preaiubitule, nu lua ca exemplu răul, ci binele! Cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul nu L‑a văzut pe Dumnezeu.
12Despre Dimitrie dau toți – inclusiv adevărul – o bună mărturie; noi de asemenea dăm mărturie, și știi că mărturia noastră este adevărată.
13Aș avea multe să‑ți scriu, dar nu vreau să ți le scriu cu cerneală și condei.
14Nădăjduiesc să te văd cât mai curând, și atunci vom vorbi gură către gură.
15Pacea să fie cu tine! Prietenii îți trimit salutări. Salută‑i pe prieteni, pe fiecare în parte! [Amin!]