1Prezbiterul către aleasa Doamnă și către copiii ei, pe care‑i iubesc în adevăr – și nu numai eu, ci toți cei ce cunosc adevărul –
2pentru adevărul care rămâne în noi și care va fi cu noi în veac:
3Harul, îndurarea și pacea de la Dumnezeu Tatăl și de la [Domnul] Isus Hristos, Fiul Tatălui, să fie cu voi în adevăr și în dragoste!
4M‑am bucurat mult să aflu că unii dintre copiii tăi umblă în adevăr, după porunca pe care am primit‑o de la Tatăl.
5Și acum, te rog, Doamnă, nu ca și cum ți‑aș scrie o poruncă nouă, căci este cea pe care am avut‑o de la început: să ne iubim unii pe alții!
6Și dragostea stă în umblarea după poruncile Lui. Aceasta este porunca, după cum ați auzit de la început: să umblați în dragoste.
7În lume s‑au răspândit mulți amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos a venit în trup. Iată amăgitorul și antihristul!
8Luați seama la voi înșivă, ca să nu pierdeți rodul muncii voastre, ci să primiți o răsplată deplină!
9Oricine o ia înainte și nu rămâne în învățătura lui Hristos nu‑L are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învățătura aceasta Îl are și pe Tatăl, și pe Fiul.
10Dacă vine cineva la voi și nu vă aduce învățătura aceasta, să nu‑l primiți în casă și să nu‑i ziceți: „Bun venit!”
11Căci cine‑i zice: „Bun venit!” se face părtaș faptelor lui rele.
12Deși am multe lucruri să vă scriu, n‑aș vrea să vi le scriu pe hârtie, cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi și să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină.
13Copiii surorii tale alese îți trimit salutări. [Amin!]