1Fraților, vă facem cunoscut harul pe care l‑a dat Dumnezeu în bisericile Macedoniei.
2În mijlocul multor încercări și necazuri, bucuria lor nespus de mare și sărăcia lor lucie au dat naștere la un belșug de dărnicie din partea lor.
3Vă mărturisesc că au dăruit de bunăvoie, după puterea lor și chiar peste puterile lor.
4Și ne‑au cerut cu mari stăruințe favoarea de a lua parte la strângerea de ajutoare pentru sfinți.
5Și, peste așteptările noastre, s‑au dăruit pe ei înșiși mai întâi Domnului și apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.
6Astfel, l‑am rugat pe Tit ca, după cum a început această binefacere, tot astfel să o ducă la bun sfârșit.
7După cum sporiți în toate lucrurile – în credință, în cuvânt, în cunoștință, în orice râvnă și în dragostea voastră pentru noi – căutați să sporiți și în această binefacere!
8Nu spun lucrul acesta ca pe o poruncă, ci ca să pun la încercare, prin râvna altora, temeinicia dragostei voastre.
9Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S‑a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți.
10În această privință am un sfat folositor pentru voi, cei care, încă de acum un an, ați început nu numai să faceți, ci să și vreți aceasta:
11duceți la bun sfârșit ce mai rămâne de făcut, pentru ca pe măsura bunăvoinței să fie și înfăptuirea, potrivit cu ceea ce aveți!
12Pentru că, dacă există bunăvoință, darul este primit avându‑se în vedere ce are cineva, nu ce n‑are.
13Nu că alții ar trebui să fie ușurați, iar voi strâmtorați, ci este vorba de un echilibru:
14în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere lipsurile lor, pentru ca și prisosul lor să acopere lipsurile voastre, și astfel să fie un echilibru,
15după cum este scris: Cel ce strânsese mult n‑avea nimic de prisos, și cel ce puțin nu ducea lipsă.
16Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus în inima lui Tit aceeași râvnă pentru voi!
17Căci el nu doar a primit îndemnul nostru, ci, cuprins de o mare însuflețire, a și pornit de bunăvoie spre voi.
18L‑am trimis cu el și pe fratele a cărui laudă în Evanghelie este răspândită în toate bisericile.
19Mai mult, el a fost ales de biserici să ne fie însoțitor în această lucrare de binefacere, pe care o săvârșim spre slava Domnului și ca o dovadă a bunăvoinței noastre.
20Vrem să ne ferim în felul acesta, ca să nu fim criticați cu privire la acest belșug de ajutoare de care îngrijim.
21Căci suntem preocupați de ceea ce este bine nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor.
22L‑am trimis cu ei pe fratele nostru a cărui râvnă am pus‑o adesea la încercare, în multe împrejurări, și care, de data aceasta, arată mult mai multă râvnă din pricina marii lui încrederi în voi.
23Astfel, fie că e vorba de Tit, părtașul și tovarășul meu de lucru în mijlocul vostru, fie că e vorba de frații noștri, care sunt trimișii bisericilor și slava lui Hristos,
24dovediți‑vă dragostea față de ei în fața bisericilor și arătați‑le că avem motive să ne lăudăm cu voi!