1Începem iarăși să ne vorbim singuri de bine? Avem cumva trebuință, ca unii, de scrisori de recomandare către voi sau de la voi?
2Scrisoarea noastră sunteți voi, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii.
3Este limpede că sunteți o scrisoare a lui Hristos, trimisă de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște table de piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne.
4Avem încredințarea aceasta în Dumnezeu, prin Hristos.
5Nu că noi, prin noi înșine, suntem destoinici să socotim ceva ca venind de la noi. Dimpotrivă, destoinicia noastră vine de la Dumnezeu,
6care ne‑a și învrednicit să fim slujitori ai unui legământ nou, care nu este al literei, ci al Duhului, căci litera omoară, dar Duhul dă viață.
7Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă cu litere săpate în piatră, era însoțită de slavă, încât fiii lui Israel nu‑și puteau aținti privirea asupra feței lui Moise din pricina strălucirii chipului său, deși era o strălucire trecătoare,
8cu cât mai mult slujba Duhului va fi însoțită de slavă?
9Dacă slujba aducătoare de osândă a fost însoțită de slavă, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de dreptate?
10În acest caz, prima, deși a fost însoțită de slavă, pălește în comparație cu a doua, a cărei slavă o întrece cu mult.
11Dacă ceea ce este trecător a fost însoțit de slavă, cu atât mai mult este însoțit de slavă ceea ce dăinuie!
12Fiindcă avem deci o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală
13și nu facem ca Moise, care își punea un văl pe față pentru ca fiii lui Israel să nu‑și ațintească privirea asupra sfârșitului slavei trecătoare.
14Dar mintea lor s‑a împietrit, căci, până în ziua de astăzi, la citirea vechiului legământ rămâne același văl, neridicat, fiindcă vălul este dat la o parte în Hristos.
15Da, până astăzi, când se citește din Moise, peste inimile lor se află un văl.
16Dar când vreunul se întoarce la Domnul, vălul este luat.
17Or, acest Domn este Duhul, și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.
18Noi toți privim cu fața descoperită, ca într‑o oglindă, slava Domnului și suntem transformați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Domnul, adică prin Duhul.