1De aceea, când n‑am mai putut răbda, am găsit de cuviință să fim lăsați singuri în Atena
2și vi l‑am trimis pe Timotei, fratele nostru și lucrător împreună cu Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească și să vă îmbărbăteze în credința voastră,
3pentru ca nimeni dintre voi să nu se clatine în aceste necazuri, căci voi înșivă știți că la aceasta suntem rânduiți.
4Și când eram la voi, vă spuneam dinainte că vom suferi necazuri, ceea ce s‑a și întâmplat, după cum știți.
5De aceea și eu, când n‑am mai putut răbda, am trimis ca să aflu despre credința voastră, ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul, iar osteneala noastră să fi ajuns zadarnică.
6Dar acum a venit Timotei de la voi la noi și ne‑a adus vești bune despre credința și dragostea voastră, că păstrați mereu o plăcută aducere aminte despre noi și că doriți să ne vedeți, după cum și noi dorim să vă vedem pe voi.
7De aceea, fraților, în toate strâmtorările și necazurile noastre, am fost mângâiați cu privire la voi prin credința voastră;
8căci acum, dacă voi rămâneți tari în Domnul, noi trăim.
9Și oare cum am putea să‑I mulțumim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi pentru toată bucuria pe care o avem înaintea Dumnezeului nostru, datorită vouă?
10Zi și noapte Îl rugăm nespus să vă putem vedea chipul și să putem împlini lipsurile credinței voastre.
11Însuși Dumnezeu, Tatăl nostru, și Domnul nostru Isus [Hristos] să netezească drumul nostru spre voi!
12Iar pe voi Domnul să vă facă să creșteți și să sporiți în dragoste unii față de alții și față de toți oamenii, după cum și noi sporim în dragoste față de voi,
13pentru ca inimile voastre să se întărească și să fie fără prihană în sfințenie înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toți sfinții Săi! Amin!