1Cu privire la carnea jertfită idolilor, știm că „toți avem cunoaștere”. Dar cunoașterea îngâmfă, pe când dragostea zidește.
2Dacă cineva crede că știe ceva, încă n‑a cunoscut cum trebuie să cunoască.
3Dar dacă Îl iubește cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.
4Așadar, cu privire la mâncarea cărnii jertfite idolilor, știm că niciun idol din lume nu există cu adevărat și că nu este decât un Dumnezeu.
5Căci chiar dacă ar fi așa‑ziși „dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ (după cum și sunt mulți „dumnezei” și mulți „domni”),
6pentru noi există un singur Dumnezeu – Tatăl, din care sunt toate lucrurile și pentru care trăim și noi, și un singur Domn – Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile și, prin El, și noi.
7Dar nu toți au ajuns la cunoașterea aceasta. Ci unii, fiindcă până acum au fost obișnuiți cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit idolului, și conștiința lor, care este slabă, este întinată.
8Dar ce mâncăm nu ne face plăcuți lui Dumnezeu; nici nu pierdem ceva dacă nu mâncăm, nici nu câștigăm dacă mâncăm.
9Luați seama însă ca nu cumva acest drept al vostru de a mânca să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi!
10Căci dacă cineva te vede pe tine, care „ai cunoaștere”, că stai la masă într‑un templu de idoli, conștiința lui, care este slabă, nu‑l va îndemna să mănânce din carnea jertfită idolilor?
11Astfel piere cel slab din pricina cunoașterii tale, el, fratele tău pentru care a murit Hristos!
12Dacă păcătuiți astfel împotriva fraților voștri și le răniți cugetul slab, împotriva lui Hristos păcătuiți.
13De aceea, dacă ce mănânc eu îl face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca în veci carne, ca să nu‑l fac pe fratele meu să păcătuiască.