1Cu privire la lucrurile despre care mi‑ați scris, eu cred că este bine pentru om să nu se atingă de femeie.
2Totuși, din pricina desfrâului, fiecare bărbat să‑și aibă soția lui și fiecare femeie să‑și aibă soțul ei!
3Soțul să‑și împlinească față de soție datoria de soț și tot așa să facă și soția față de soț!
4Soția nu este stăpână pe trupul ei, ci soțul ei. Tot astfel, nici soțul nu este stăpân peste trupul lui, ci soția lui.
5Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți decât de comun acord, pentru o vreme, ca să vă îndeletniciți [cu postul și] cu rugăciunea, apoi să fiți iarăși împreună, ca să nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre!
6Lucrul acesta îl spun ca un sfat, nu ca o poruncă.
7Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine, dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într‑un fel, altul într‑altul.
8Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine pentru ei dacă rămân ca mine.
9Dar, dacă nu se înfrânează, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă!
10Celor căsătoriți le poruncesc nu eu, ci Domnul: soția să nu se despartă de soț!
11(Dacă este despărțită, să rămână nemăritată sau să se împace cu soțul ei!) Și nici soțul să nu‑și lase soția!
12Celorlalți le zic eu, nu Domnul: dacă un frate are o soție necredincioasă și ea este de acord să trăiască mai departe cu el, să nu se despartă de ea!
13Și dacă o femeie are un soț necredincios și el este de acord să trăiască mai departe cu ea, să nu se despartă de soțul ei!
14Căci soțul necredincios este sfințit prin soția [credincioasă] și soția necredincioasă este sfințită prin fratele credincios; altminteri, copiii voștri ar fi necurați, dar, de fapt, sunt sfinți.
15Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în astfel de împrejurări fratele nu este legat, și nici sora: Dumnezeu ne‑a chemat să trăim în pace.
16Căci ce știi tu, femeie, dacă îți vei mântui soțul? Sau ce știi tu, bărbate, dacă îți vei mântui soția?
17Încolo, fiecare să trăiască după cum i‑a făcut Domnul parte și după cum l‑a chemat Dumnezeu! Aceasta este rânduiala pe care am așezat‑o în toate bisericile.
18Dacă cineva a fost chemat pe când era circumcis, să nu‑și ascundă semnele circumciziei! Dacă cineva a fost chemat pe când era necircumcis, să nu se circumcidă!
19Circumcizia nu înseamnă nimic și lipsa circumciziei nu înseamnă nimic; importantă este păzirea poruncilor lui Dumnezeu.
20Fiecare să rămână în starea în care era când a fost chemat!
21Ai fost chemat când erai rob? Nu te îngrijora, dar, dacă poți să ajungi liber, folosește prilejul!
22Căci robul chemat în Domnul este un eliberat al Domnului. Tot astfel, cel liber care a fost chemat este un rob al lui Hristos.
23Voi ați fost cumpărați cu un preț. Nu vă faceți robi oamenilor!
24Fiecare, fraților, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat!
25Cu privire la feciori și fecioare n‑am o poruncă de la Domnul. Le dau însă un sfat, fiindcă am primit de la Domnul harul să fiu vrednic de crezare.
26Consider că este bine astfel, având în vedere strâmtorarea de acum: este bine pentru om să rămână cum este.
27Ești legat de o soție? Nu căuta dezlegare! Nu ești legat de o soție? Nu căuta soție!
28Dar nici dacă te însori nu păcătuiești. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuiește. Dar unii ca aceștia vor avea necazuri pământești, iar eu aș vrea să vă cruț.
29Ce spun eu, fraților, este că vremea s‑a scurtat: de acum încolo, cei care au soții să fie ca și cum n‑ar avea;
30cei ce plâng, ca și cum n‑ar plânge; cei ce se bucură, ca și cum nu s‑ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum n‑ar stăpâni;
31cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s‑ar folosi de ea, căci chipul lumii acesteia trece!
32Dar eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. Cel necăsătorit se îngrijește de lucrurile Domnului, cum să placă Domnului.
33Dar cel căsătorit se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă soției,
34și este împărțit. Atât femeia nemăritată, cât și fecioara se îngrijesc de lucrurile Domnului, ca să fie sfinte și cu trupul, și cu duhul, dar cea măritată se îngrijește de lucrurile lumii, cum să‑i placă soțului.
35Spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă întind o capcană, ci pentru ceea ce este frumos și ca să‑I puteți sluji Domnului fără piedici.
36Dacă cineva crede că se comportă rușinos față de trupul său fecior, dacă este sub presiunea instinctului și așa trebuie să fie, să facă ce vrea: nu greșește, să se căsătorească.
37Dar cine stă ferm în inima sa și nu este sub presiune, ci are stăpânire asupra propriei voințe și așa a hotărât în inima sa – să‑și păstreze trupul fecior – bine va face.
38Astfel, cine își dă în căsătorie trupul fecior bine face, și cine nu și‑l dă mai bine face.
39O femeie este legată [de lege] câtă vreme îi trăiește soțul; dar dacă‑i moare soțul, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai să fie în Domnul.
40Dar mai fericită va fi dacă rămâne așa cum este, după părerea mea. Și cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu.