Mark 9
1 El le-a mai zis: „Să știți că unii care sunt prezenți aici, nu vor muri până nu vor vedea Regatul lui Dumnezeu venind în forță.”
2 După șase zile de la această precizare, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan; și i-a dus separat, numai pe ei, pe un munte înalt. Acolo S-a transfigurat sub privirile lor.
3 Hainele Lui au devenit strălucitoare și foarte albe. Acel alb depășea orice performanță a înălbitorilor de pe pământ.
4 Au apărut acolo Ilie și Moise. Ei vorbeau cu Isus.
5 Petru a zis: „Învățătorule, este bine să stăm aici. Hai să facem trei adăposturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie.”
6 A spus aceste cuvinte pentru că fusese atât de surprins, încât nu știa ce este mai bine să zică…
7 A venit apoi un nor care i-a acoperit cu umbra lui; iar din nor s-a auzit o voce care zicea: „Acesta este Fiul Meu pe care Îl iubesc foarte mult. Să ascultați de El!”
8 Când au privit în jur, discipolii lui Isus au constatat că atât Ilie, cât și Moise nu mai erau; iar Isus rămăsese doar cu ei.
9 În timp ce coborau de pe munte, El le-a ordonat să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul Omului dintre cei morți.
10 Ei au păstrat acest secret și se întrebau între ei ce ar fi putut să însemne acea înviere dintre cei morți.
11 Discipolii I-au pus lui Isus următoarea întrebare: „De ce spun experții legii mozaice că întâi trebuie să vină Ilie?”
12 El le-a răspuns: „Este adevărat că Ilie va veni înainte să se întâmple o serie de lucruri și va restabili totul. Aceste evenimente au fost prezise, așa cum și despre Fiul Omului s-au făcut preziceri care au rămas înregistrate în scris. În legătură cu El se spune că va suporta multe suferințe și că va fi calomniat.
13 Dar despre Ilie Eu vă spun că, într-un fel, a și venit; iar ei s-au comportat cum au vrut cu el, exact cum fusese scris în profețiile Scripturilor.”
14 Când au ajuns la ceilalți discipoli, au văzut că în jurul acestora era o mare mulțime de oameni. Existau acolo și experții legii (mozaice), care discutau în contradictoriu cu discipolii lui Isus.
15 Când au văzut oamenii pe Isus, s-au mirat și au alergat spre El să I se închine.
16 El i-a întrebat: „Despre ce discutați cu învățătorii legii?”
17 Unul din acea mulțime de oameni, I-a răspuns: „Învățătorule, venisem la Tine cu fiul meu. Este posedat de un demon care i-a cauzat muțenie.
18 În plus, oriunde are crize, cade la pământ, face spume la gură, își încleștează maxilarul și rămâne anchilozat. M-am adresat discipolilor Tăi și i-am rugat să scoată demonul, dar nu au putut.”
19 Isus le-a zis: „Vai, ce generație necredincioasă! Oare cât credeți că voi mai fi cu voi și că vă voi suporta? Aduceți-l la Mine!”
20 L-au adus pe copil la El. Și cum a văzut copilul pe Isus, demonul l-a făcut să se cutremure cu o mare forță. Apoi copilul a căzut la pământ și se zbătea făcând spumă la gură.
21 Isus l-a întrebat pe tatăl copilului: „De cât timp i se întâmplă așa?” El a răspuns: „De când era mic copil.
22 Și de multe ori, spiritul rău l-a aruncat ba în foc, ba în apă, ca să îl omoare. Dar dacă poți face ceva, Te rog să ai milă de noi și ajută-ne!”
23 Isus a răspuns: „Tu zici «Dacă poți…»!? Toate lucrurile sunt posibile celui care crede!”
24 Imediat, tatăl copilului a strigat lăcrimând: „Cred, domnule; (totuși) am nevoie de ajutor să îmi înving necredința!”
25 Când a văzut Isus că mulțimea de oameni se îndreaptă spre ei alergând, s-a adresat demonului, zicându-i: „Spirit de surdo-muțenie, îți ordon să ieși din acest copil și să nu mai intri în el!”
26 Spiritul rău a ieșit făcându-l pe băiat să țipe și producându-i pentru ultima dată o violentă convulsie. Apoi a rămas ca mort. Acest fapt i-a făcut pe mulți dintre cei prezenți acolo să spună: „A murit!”
27 Dar Isus l-a apucat de mână și l-a ridicat, iar băiatul a stat pe picioarele lui.
28 Când a intrat Isus în casă, discipolii Lui L-au întrebat separat: „De ce noi nu am reușit să scoatem demonul din băiat?”
29 Isus le-a zis: „Acest fel de demoni nu poate ieși decât atunci când îl înfruntă cineva care practică rugăciunea și postul.”
30 Plecând de acolo, au trecut prin provincia Galileea, în timp ce Isus ar fi vrut să nu știe nimeni despre prezența Lui în acea zonă.
31 El Își învăța discipolii, zicând: „Fiul Omului va fi arestat, apoi va fi (chiar) omorât; și a treia zi după omorârea Lui, va învia.”
32 Dar discipolii nu înțelegeau ce vrea să spună Isus vorbindu-le astfel; și evitau să Îl întrebe despre sensul acelor cuvinte.
33 Apoi au ajuns în Capernaum. Când era într-o casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce discutați între voi pe drum?”
34 Dar ei nu I-au dat niciun răspuns. De fapt, tăcerea lor încerca să ascundă faptul că în timp ce se deplasau, a existat o ceartă între ei ca să se stabilească cine este lider în grupul lor.
35 Atunci Isus a stat jos, i-a chemat în jurul Său pe cei doisprezece discipoli și le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie primul între voi, trebuie să devină ultimul, slujind tuturor!”
36 A pus un copil în mijlocul lor. Apoi, luându-l în brațe, le-a zis:
37 „Oricine primește pe unul dintre acești copilași în numele Meu, pe Mine Mă primește; și, de fapt, cine Mă primește, nu doar pe Mine Mă primește, ci și pe Cel care M-a trimis.”
38 Ioan I-a zis: „Învățătorule, noi am văzut un om făcând exorcizări în numele Tău și i-am interzis să le mai facă, pentru că nu era din grupul nostru.”
39 Isus a răspuns: „Nu este corect să procedați așa; pentru simplul motiv că nu există nimeni care după ce a făcut minuni în numele Meu, să Mă denigreze.
40 Cine nu se manifestă împotriva noastră, este ca un membru al grupului nostru.
41 Și să rețineți că recompensa va fi acordată chiar și celor care vă vor da să beți un pahar cu apă având în vedere statutul vostru de discipoli ai lui Cristos.
42 Dar în același timp, este adevărat și faptul că este grav ca cineva să provoace la comiterea păcatului pe vreunul dintre acești micuți care cred în Mine. Acelui provocator, ar fi mai bine să i se lege de gât o piatră mare ca cea de moară și să fie apoi aruncat așa în mare…
43 Dacă mâna ta te determină să păcătuiești, tai-o; este mai bine pentru tine să fii infirm în viață, decât să mergi în iad având ambele mâini. [Acolo, focul nu se stinge
44 și nici viermele lor nu moare în timp ce focul persistă].
45 Dacă piciorul tău te determină să păcătuiești, taie-l. Este în avantajul tău să fii șchiop în viață, decât să fii aruncat în iad având ambele picioare. [În acel loc, focul continuă la nesfârșit,
46 iar viermele celor de-acolo nu moare, deși focul arde permanent].
47 Și dacă ochiul tău te determină să păcătuiești, scoate-l! Pentru tine este mai bine să intri în Regatul lui Dumnezeu având numai un ochi, decât să îi ai pe amândoi și să fii aruncat în focul iadului,
48 acolo unde viermele celor din el nu moare chiar dacă focul nu se stinge.
49 Să știți că din această cauză, fiecare va fi «sărat» cu foc, așa cum fiecare animal oferit ca sacrificiu lui Dumnezeu este presărat cu sare.
50 Sarea este bună cât timp mai are proprietatea de a săra; dar când și-o pierde, oare cum și-ar reface-o? Să aveți «sare» în voi și să trăiți în armonie unii cu alții.”