Mark 10
1 Isus a plecat de acolo și a venit în zona provinciei Iudeea, dincolo de Iordan. S-au adunat din nou foarte mulți oameni la El; și conform obiceiului pe care îl avea, a început să îi învețe.
2 În acest timp, Isus a fost vizitat de niște farisei. Aceia, ca să Îl testeze, L-au întrebat dacă îi este permis unui bărbat căsătorit să divorțeze.
3 Răspunzându-le, Isus le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?”
4 Ei au spus: „Moise a permis bărbatului să scrie un certificat de divorț și apoi să își abandoneze soția.”
5 Isus le-a zis: „Moise v-a lăsat scrisă această poruncă din cauza insensibilității inimii voastre;
6 dar de la începutul Creației, Dumnezeu l-a conceput pe om să existe împreună ca bărbat și femeie.
7 Conform acestei legi, omul își formează o familie unindu-se în căsătorie cu soția lui, după ce fiecare dintre ei s-a desprins de familia tatălui și a mamei lui.
8 Astfel, cei doi devin (ca) un singur organism. Deci nu mai sunt doi, ci formează împreună un întreg.
9 De aici rezultă că omul nu are voie să distrugă acest întreg conceput inițial de Dumnezeu și pus în practică prin consimțământul celor doi soți.”
10 Atunci când au intrat în casă, discipolii L-au abordat pe Isus în legătură cu subiectul divorțului.
11 El le-a zis: „Oricine divorțează și se căsătorește cu altă femeie, comite adulter față de fosta lui soție;
12 și același lucru se întâmplă dacă o soție divorțează și se căsătorește apoi cu alt bărbat: va comite adulter față de soțul inițial.”
13 Lui Isus I-au fost aduși niște copii ca să Se atingă de ei. Dar discipolii au făcut reproșuri celor care îi aduceau.
14 Observând ce se întâmplă, Isus S-a mâniat și le-a zis: „Lăsați-i pe copii să vină la Mine! Să știți că Regatul lui Dumnezeu aparține celor care sunt asemănători acestora; deci nu îi opriți din intenția lor!
15 Vă asigur că nimeni nu va intra în Regatul lui Dumnezeu dacă nu îl va primi așa cum o face un copil!”
16 Apoi i-a luat în brațe pe rând și Și-a pus mâinile peste ei, binecuvântându-i.
17 Tocmai când urma să plece din acel loc, a venit la Isus un om alergând. Ajuns în fața Lui, a îngenuncheat și L-a întrebat: „Bunule Învățător, ce să fac ca să obțin viața eternă?”
18 Isus i-a zis: „De ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun cu excepția lui Dumnezeu.
19 În al doilea rând, cunoști poruncile care spun să nu comiți adulter, să nu comiți crimă, să nu furi, să nu faci o afirmație mincinoasă, să nu înșeli și să îți respecți tatăl și mama.”
20 El I-a răspuns: „Învățătorule, toate aceste cerințe le-am respectat cu atenție încă din adolescență.”
21 Isus l-a privit direct în față, l-a iubit și i-a răspuns: „Nu ai îndeplinit toate condițiile. Primul lucru pe care-ți cer să îl mai faci este să te duci și să vinzi tot ce ai și să dai apoi săracilor banii obținuți din această vânzare. Astfel, vei avea o comoară în cer. Apoi trebuie să îți iei crucea și să Mă urmezi.”
22 Dezamăgit și profund afectat de acest răspuns, omul care venise la Isus a plecat total întristat, pentru că era proprietarul multor averi.
23 Isus a privit în jurul Lui și S-a adresat discipolilor, zicând: „Va fi foarte dificil pentru cei bogați să intre în Regatul lui Dumnezeu.”
24 Discipolii au rămas surprinși de această afirmație a lui Isus. El a continuat, zicându-le: „Dragii Mei, de fapt, le va fi dificil să intre în Regatul lui Dumnezeu celor care speră să rezolve totul cu ajutorul bogățiilor.
25 Mai ușor va trece o cămilă prin urechea unui ac, decât va intra un om bogat în Regatul lui Dumnezeu.”
26 Discipolii lui Isus au rămas și mai surprinși și au zis între ei: „Dacă aceasta este realitatea, cine poate atunci să fie salvat?”
27 Isus i-a privit în față și le-a zis: „Da, este imposibil omului; dar nu și lui Dumnezeu. Pentru că lui Dumnezeu toate lucrurile Îi sunt posibile.”
28 Petru a început să vorbească și a zis: „Vezi că noi am lăsat totul și am mers după Tine…”
29 Isus a răspuns: „Să știți că toți cei care au lăsat pentru Mine și pentru Vestea Bună: casă, frați, surori, tată, mamă, soție, copii, preocupări agricole,
30 vor primi acum, de o sută de ori mai mult: case, frați, surori, mame, copii și activități agricole, împreună cu persecuții; iar în viitor, viața eternă.
31 Vor fi mulți care din primii vor ajunge să fie ultimii; și mulți dintre cei care vor fi ultimii, vor ajunge să fie primii.”
32 Ei erau pe drum și se deplasau spre Ierusalim. Isus mergea înaintea lor. Discipolii erau dezorientați și mergeau panicați după El. Isus i-a chemat din nou pe cei doisprezece discipoli ai Săi în jurul Lui și a început să le vorbească despre lucrurile care urmau să I se întâmple.
33 El le-a zis: „Să știți că mergând la Ierusalim, Fiul Omului va fi predat liderilor preoților și învățătorilor experți ai legii (mozaice). Ei Îl vor duce în fața celor care nu sunt evrei, cu scopul executării Lui.
34 Aceștia Îl vor ridiculiza, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa și Îl vor omorî. Dar după trei zile de la moartea Sa, va învia!”
35 Fiii lui Zebedei care se numeau Iacov și Ioan, au venit la Isus și I-au zis: „Învățătorule, am vrea să ne îndeplinești o dorință.”
36 El le-a zis: „Ce doriți să fac pentru voi?”
37 Iar ei au răspuns: „Să ne oferi locul din dreapta și pe cel din stânga Ta, atunci când vei fi în glorie!”
38 Isus a zis: „Nu știți ce cereți. Oare puteți să beți paharul pe care îl voi bea Eu? Puteți să suportați «botezul» care-Mi va fi administrat?”
39 Ei au zis: „Da, putem!” Iar Isus le-a zis: „Este adevărat că veți bea și voi paharul pe care îl voi bea Eu și că vi se va administra același botez care Mi se va administra întâi Mie;
40 dar nu Eu vă voi oferi cinstea de a sta la dreapta și la stânga Mea. Aceasta este rezervată numai celor pentru care a fost ea pregătită.”
41 În urma acestei discuții, ceilalți zece discipoli s-au supărat pe Iacov și pe Ioan.
42 Dar Isus Și-a chemat discipolii și le-a zis: „Știți că națiunile lumii au guvernatori, cărora superiorii lor le dau ordine în mod autoritar.
43 Dar între voi să nu existe aceeași practică. Ci acela care vrea să dețină autoritatea, să slujească tuturor;
44 și oricine dorește să fie primul între voi, să fie sclavul tuturor celorlalți.
45 Pentru că nici chiar Fiul Omului nu a venit cu pretenția ca să fie slujit, ci cu scopul ca El să slujească și să Își sacrifice viața pentru recuperarea multora!”
46 Mergând, au ajuns în Ierihon. În timp ce Isus Își urma drumul și ieșea din această localitate împreună cu discipolii Săi și cu o mare mulțime de oameni, exista în apropiere un loc în care stătea și cerșea un orb. El se numea Bartimeu și era fiul lui Timeu.
47 Auzind că trece Isus din Nazaret, orbul a început să strige: „Isus, Fiul lui David, ai milă de mine!”
48 Mulți îl certau și îi cereau să tacă; dar el striga și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
49 Isus S-a oprit și a zis: „Chemați-l să vină aici!” Orbul a fost chemat, zicându-i-se: „Curaj, omule, ridică-te și hai să mergem. Te cheamă Isus!”
50 Orbul și-a aruncat haina (specifică cerșetorilor) și a venit foarte energic la Isus.
51 El a zis orbului: „Ce dorești să îți fac?” Orbul a răspuns: „Rabuni, să mă ajuți să îmi obțin vederea!”
52 Isus i-a zis: „Du-te; credința ta te-a salvat.” Imediat, acel orb și-a obținut vederea și a mers pe drum după Isus.