Job 2
1 Într-o altă zi, fiii lui Dumnezeu au venit în prezența lui Iahve. Între cei care veniseră acolo, era și Satan.
2 Atunci Iahve l-a întrebat: „De unde vii?” Satan I-a răspuns: „Am parcurs pământul și m-am plimbat pe el.”
3 Iahve i-a mai zis lui Satan: „L-ai văzut pe sclavul Meu care se numește Iov? Nu mai este nimeni ca el pe pământ! Are sufletul curat, trăiește corect, cu frică de Dumnezeu și evită să facă ce este rău. Chiar și în situația în care a ajuns, el rămâne la fel de curat (în sufletul lui), deși M-ai provocat să acționez împotriva lui și mi-ai propus să îl distrug fără motiv!”
4 Atunci Satan I-a răspuns lui Iahve: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viața lui.
5 Acum Îți propun să te atingi de carnea lui și de oasele lui; și vei vedea că Te va blestema în mod direct!”
6 Iahve i-a răspuns lui Satan: „Aprob ca el să fie la discreția ta. Dar să nu îi iei viața!”
7 Satan a plecat din prezența lui Iahve și a făcut ca Iov să aibă pe toată suprafața corpului lui niște bube dureroase. Ele erau pe el începând din talpa piciorului și până în partea de sus a capului.
8 Iov a luat un ciob de argilă arsă, se scărpina cu el și stătea în cenușă.
9 Atunci soția lui i-a zis: „Tu încă vrei să rămâi la fel de curat (în suflet) chiar și în această situație? Blestemă-L pe Dumnezeu, ca să mori (mai repede)!”
10 El i-a răspuns: „Vorbești ca o femeie nebună. Oare să acceptăm de la Dumnezeu numai binele și să refuzăm răul?” În toate această situație, Iov nu a păcătuit deloc prin vorbele lui.
11 Trei dintre prietenii lui Iov – care se numeau Elifaz din Teman, Bildad din Șuah și Țofar din Naamat – au auzit despre dezastrul care a venit împotriva lui; și au decis să meargă împreună la el ca să îl susțină moral, intenționând să îl încurajeze.
12 Când au privit de la distanță spre el, l-au recunoscut cu mare dificultate. Ei au început să îl compătimească și să plângă. Și-au rupt hainele subțiri și lungi pe care le purtau și și-au pus praf de pământ pe cap.
13 Au stat pe pământ șapte zile și șapte nopți. Ei nu au pronunțat atunci niciun cuvânt – pentru că vedeau cât de mare era durerea lui Iov.