1Către ieșirea din cetate, Boaz porni, voind să cate, Pe ruda sa – aceea care Avea drept de răscumpărare, Întâia, asupra lui Rut. Pe acest om, el l-a văzut Chiar la intrarea în cetate Și l-a strigat: „Așteaptă frate! Apropie-te, căci doresc, Ceva, cu tine, să vorbesc!”
2Apoi, Boaz a mai chemat Zece bătrâni. S-au așezat Cu toții jos, în jurul lui;
3Boaz îi spuse omului Cu dreptul de răscumpărare: „Știi că s-a-ntors Naomi, oare, Din părțile Moabului? Ea a vândut pământul lui Elimelec – al nostru frate.
4Iată, ți-am spus aceste toate, Fiind de datoria mea Să te-nștiințez. Dacă vei vrea, Poți cumpăra acest pământ, Față de martorii ce sânt Aici, cu noi, și-au ascultat Tot ceea ce am discutat. Răscumpără-l! Tu ești cel care Ai dreptul de răscumpărare, Mai înaintea tuturor. Spune-mi, ești răscumpărător? Dacă nu vrei, să mă-nștiințez, Căci după tine, eu urmez.” Omul răspunse: „Mă gândesc Să îl răscumpăr. Mă-nvoiesc!”
5Boaz a mai adăugat: „Atunci când vei fi cumpărat De la Naomi-acel ogor – A-ți spune, eu mă simt dator – Că el o să-ți fie vândut Și de-a sa noră – deci, de Rut, Soția celui ce-a murit. Tu trebuie ca, negreșit, Să salți numele mortului, În partea moștenirii lui.”
6Când auzi aceste toate, Omul răspunse: „Nu se poate. Nu îl răscumpăr, chiar de-aș vrea. Nu pot, pe socoteala mea! Mi-e teamă de-a mea moștenire – Mă bucur că mi-ai dat de știre! Așadar, ia tu, dreptul meu, Căci n-am să îl răscumpăr eu.”
7Odinioară-n Israel, Era un obicei: acel Care, un schimb, a încheiat, Sau ceva a răscumpărat, Pecetluia lucrările Schimbându-și încălțările Cu cel căruia i-a vândut Sau cu cel cari, schimb, a făcut. Deci mărturie le-a fost lor, Schimbul încălțămintelor.
8Mai spuse-apoi omul cel care Avea drept de răscumpărare: „Boaz! Pe gânduri, nu mai sta! Ia-o, pe socoteala ta! Cumpăr-o! Eu am renunțat!” Grăbit apoi, s-a descălțat Și lui Boaz i-a dăruit Ghetele lui, căci a-ntărit În acest fel, vorbirea lor.
9Boaz le-a zis bătrânilor Și celor care-au ascultat Tot ceea ce s-a discutat: „Ne-am înțeles, precum vedeți. De-aceea, martori îmi sunteți, La ceea ce s-a petrecut. Acuma dar – cum ați văzut – De la Naomi-am dobândit Tot ceea ce am moștenit Din mâna lui Elimelec Și-a fiilor săi. Toate trec, De-acum, în stăpânirea mea.
10Am cumpărat, de-asemenea, Pe Rut – soția lui Mahlon – Cumnată a lui Chilion – Să salt numele mortului, În partea moștenirii lui, Ca al său nume să trăiască Și printre frați să dăinuiască. Tot ce-am făcut acum, vedeți Și astfel, martori îmi sunteți!”
11Bătrânii care s-au aflat Acolo și l-au ascultat – Precum toți cei care-au privit – Către Boaz au glăsuit: „Ce ai făcut, noi toți vedem Și astăzi, martori îți suntem! Să facă Domnul ca femeia Să-ți fie-asemenea cu Lea Și cu Rahela – căci știut E ceea ce ele-au făcut: Cum amândouă au zidit – Prin fiii ce i-au zămislit – Casa lui Israel. Ia fata! Arată-ți forța în Efrata, Și fă-ți un nume-n Betleem! Aceasta-i ceea ce noi vrem!
12Sămânța care-o să ți-o deie – Prin astă tânără femeie – Domnul, o casă să-ți zidească, Să poată să se-asemuiască Cu-a lui Pereț – fiul avut De Iuda, prin Tamar născut!”
13Boaz, cu Rut, s-a însurat Și-apoi la ea, el a intrat. Domnu-o făcu să zămislească Și-un fiu îi dărui să nască.
14„Să fie binecuvântat Domnul, care nu te-a lăsat Lipsită de-un bărbat ce are, Azi, dreptul de răscumpărare!” – Astfel, femeile vorbeau, Când pe Naomi o-ntâlneau – „Numele omului acel, Lăudat fie-n Israel!
15Copilul ce s-a zămislit, Învioarare-a dăruit Pentru-al tău suflet. El va sta, Sprijin, la bătrânețea ta, Căci e, de nora ta născut; Ea, pentru tine, a făcut Mai mult decât fac șapte fii, Că te iubește, precum știi.”
16Naomi-n brațe a luat, Copilul, de l-a legănat Și-apoi, de el, a îngrijit.
17Vecinele iar au venit, Zicând: „Un fiu i s-a născut, Naomei, din nora sa, Rut!” Un nume, ele-au căutat Și-apoi, Obed, l-au botezat. Obed a fost un om cu minte – Lui David, el îi e, părinte.
18Pereț, pe Hețron, l-a născut;
19Hețron, pe Ram, fiu, l-a avut – Pe cel care l-a zămislit
20Pe-Aminadab, care-a primit Și el un fiu, chemat Nahșon;
21Acesta e al lui Salmon Tată, din care s-a născut Boaz, cel care l-a avut,
22Fiu, pe Obed; a dobândit Și-Obed un fiu – el l-a numit Isai; acesta – mai târziu – Pe David, l-a avut, drept fiu.