Revelation 22
1 „Apoi, un râu, eu am văzut, Iar apa lui, mi s-a părut A fi de-o limpezime care, Numai cristalul o mai are. Aceasta era apa vie, Ieșind din jilțul de domnie, Cari este al lui Dumnezeu, Precum și-al Mielului, mereu.
2 În mijlocul pieței, care, Cetatea-n interior o are – Pe malurile ce le-avea Râul acela – se zărea Al vieții pom, dând rod, mereu. Iar după cum văzut-am eu, Rodul pe cari l-a dăruit Al vieții pom, e felurit, Pentru că roadele acele, În număr, doisprezece-s ele. Pomul acesta minunat, Lună de lună, rod a dat. Frunzele lui sunt folosite, Pentru a fi tămăduite Neamuri, cu ele. Vă mai zic,
3 Precum că nu va fi nimic Vrednic să fie blestemat, În locu-acela, niciodat’. Mereu, acolo o să fie Aflat scaunul de domnie, Pe care șade Dumnezeu Și Mielul Său. Astfel, mereu, De ai Săi robi, va fi slujit.
4 Ei vor vedea, necontenit, Acea lumină minunată, Cari, pe-a Lui față, e aflată, Căci scris e-n vecii vecilor, Numele Său, pe fruntea lor.
5 Noaptea, nicicând, n-o să mai vie, Iar trebuință n-o să fie, De lampă sau de soare, care Să-i lumineze-atunci, căci are Să-i lumineze, tot mereu – Cu-a Sa lumină – Dumnezeu. Acolo, au să stăpânească Și-n veci au să împărățească.
6 În urmă, îngeru-a venit Și-n felu-acesta mi-a vorbit: „Toate cuvintele, pe care Le-auzi, vrednice-s de crezare, Pentru că toate se vădesc, Doar adevăruri, că rostesc. Iar Dumnezeul tuturor – Al duhului prorocilor – Iată, așa precum a zis, Pe al Său înger l-a trimis La ai săi robi, ca ei să știe Și astfel, pregătiți să fie, Pentru acele lucruri care, În viitor doar, vor apare.
7 Eu vin curând! Voi să vegheați Ca neștirbite să păstrați, Cuvintele din prorocie. Ferice zic, are să fie De cel ce le va fi păzit!”
8 Chiar eu – Ioan – am auzit Și am văzut ce s-a-ntâmplat. În urmă, eu m-am aruncat, Jos, la pământ, în fața lui, Să mă închin, îngerului.
9 Dar el mi-a zis: „Să te ferești, Așa ceva, să săvârșești! Un lucru vreau, să îl știi bine: Și eu sunt, slujitor, ca tine, Ca frații tăi, cari prorocesc; Și eu, cu voi, astfel păzesc Toate cuvintele pe care, Cartea aceasta-n ea, le are. Să știi că doar lui Dumnezeu Trebuie să te-nchini, mereu!”
10 El mi-a mai zis: „Ce-ai auzit, Nu trebuie pecetluit, Căci împlinite au să fie Cuvintele din prorocie, Curând, iar timpul hărăzit, Aproape că s-a împlinit.
11 Cine-i nedrept, nedrept să știe Și mai departe, ca să fie. Cel întinat, facă la fel: Rămână întinat și el. Cel care e neprihănit, La fel să fie – negreșit – Și mai departe, pe pământ. Acela care este sfânt, Să se sfințească și să fie Tot sfânt, de-acum, în veșnicie!
12 Eu vin curând! Pricepeți bine, Cum că răsplata e cu Mine Și că plăti-voi, tuturor, Așa cum cer faptele lor!
13 Curând, veni-voi, pe pământ! Eu, Alfa și Omega, sânt. Eu, Începutul sunt numit, Și tot Eu sunt chemat Sfârșit.
14 Ferice zic – fără-ndoială – La toți cei care straiu-și spală, Să aibă drept, la pomul vieții Și-apoi, în zorii dimineții – Ai lumii noi și minunate – Pe porți, să intre, în cetate!
15 Afară-s numai vrăjitori, Câini, ucigași, închinători La idoli, precum și curvari, Alăturea de toți cei cari Iubesc minciuna și se-adună, Ca să trăiască în minciună!
16 Eu sunt Iisus! Iată că Eu Trimis-am, pe îngerul Meu, Către Biserici să vorbească Și astfel, să adeverească Aceste lucruri, ce-au să vină. Sunt, a lui David, Rădăcină, Sămânța Lui. Iată, sunt Eu, Luceafărul care, mereu, Răsare peste-a lumii față, În fiecare dimineață.
17 Și Duhul și Mireasa-apoi, Îmi spun: „Doamne, vino la noi!” Cei ce aud, apoi și ei Să spună „Vino!”. Toți acei Care, pe drum, au însetat, La Mine pot să vină-ndat’. Cel care, apa vieți-o vrea, Să vină-acuma, ca să bea, Pentru că are a-i fi dată, Fără să i se ceară plată!
18 Luați, acuma, seama, bine! Mărturisesc, pentru oricine, Fiindcă vreau, ca să se știe: Cuvintele, din prorocie – Care în carte sunt trecute, Spre-a vi se face cunoscute – Dacă le-aude cineva, Să nu-ndrăznească-apoi, cumva, S-adauge, ceva, la ele. Păstrați cuvintele acele, Așa cum fost-au ele zise, Și cum au fost, în carte, scrise! Dacă adaugă ceva, La ele-n urmă, cineva, Și Dumnezeu – la rândul Lui – Adăuga-va omului, Toate urgiile prezise, Care, în carte, au fost scrise.
19 Iar dacă scoate-va ceva, Din astă carte, cineva, Și Dumnezeu – la rândul Lui – Are să-i scoată omului, Partea, de la al vieții pom, Precum și dreptu-acelui om, De la cetatea minunată, Sfântă, în carte, arătată.”
20 Acela cari adeverește Aceste lucruri, le-ntărește, Zicând: „Da, în curând, Eu vin!” Vino Iisuse-acum! Amin!
21 Neprețuitul har, de sus, Al Domnului Hristos Iisus, Să îl aveți, cu voi, din plin, În vecii vecilor! Amin!”