1Al nostru Domn e Împărat Și-mpărățește așezat Pe heruvimi. În fața Lui, Popoarele pământului Cuprinse sunt de tremurat, Căci tot pământu-i clătinat.
2Domnul e așezat pe tron Și mare este, în Sion. Peste popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Al nostru Domn e înălțat.
3Să laude, neîncetat, Toți oamenii de pe pământ, Numele Tău, căci este sfânt, E mare și înfricoșat!
4Să laude, neîncetat, Toți oamenii pământului, Tăria Împăratului, Pentru că El Se dovedește Cum că dreptatea o iubește! Doamne, mereu, Tu Te vădești Cum că dreptatea o-ntărești! Dreptatea Ta s-a arătat Și-n Iacov Tu ai judecat. Numai Tu Doamne, singur ești Cel cari, dreptate, împărțești.
5Pe Dumnezeu să-L lăudați Și-n fața Lui să vă-nchinați, Cu fețele stând la pământ, Pentru că Domnul este sfânt!
6Moise și-Aron se dovedeau Precum că preoți Îi erau, Iar Samuel – neîncetat – Sfântul Său Nume, L-a chemat. Oameni-aceștia I-au vorbit Iar El, mereu, i-a auzit, Căci ale lor rugi au ajuns, În fața Lui, de au pătruns.
7Din stâlp de nor, Domnu-a vorbit Cu ei, iar ei au împlinit Poruncile de Domnul date, Și Legile ce-au fost lăsate.
8Doamne, mereu i-ai ascultat Și iertător Te-ai arătat. Însă atunci când au greșit, Pentru păcat i-ai pedepsit.
9Pe Dumnezeu să-L lăudați Și pe-al Lui munte vă-nchinați! Al nostru Domn și Dumnezeu Se-arată sfânt a fi, mereu!