1Un cântec nou, să căutați, Lui Dumnezeu să-I înălțați, Pentru că El – cum e știut – Mereu, minuni doar, a făcut, Căci al Său braț L-a ajutat.
2Al nostru Domn Și-a arătat Neprețuita-I mântuire. Popoarele, de peste fire, Cunosc dreptatea Domnului.
3El – de credincioșia Lui Și bunătatea cea pe care Față de Israel o are – Și-a amintit și a făcut Astfel încât a cunoscut Pământul și întreaga fire, Neprețuita-I mântuire.
4Locuitorii care sânt Pe fața-ntregului pământ Să strige, către Dumnezeu, Cu bucurie, tot mereu! Să chiuiți și să strigați Și laude să Îi cântați!
5Cântați-I Domnului, din gură, Iar cu a harfelor măsură, Cântul să-l acompaniați!
6Din corn și trâmbiță sunați – Veseli – în fața Domnului, În fața Împăratului!
7Să urle marea, cât de tare, Cu tot ceea ce în ea are! Lumea să chiuie cu cei Cari sunt locuitori ai ei,
8Iar apele râurilor Să bată din palmele lor, În timp ce munții au s-o ție În chiote de bucurie,
9În fața Domnului Cel Sfânt, Cari judecă acest pământ! Atuncea, cu nepărtinire, Va judeca întreaga fire. Va judeca, după dreptate, Popoarele-n lume aflate.