1Necontenit, să căutați, Pe Domnul, să Îl lăudați! Este frumos să căutăm, Pe-al nostru Domn, să-L lăudăm! Este plăcut și este bine Să-L lăudăm, cum se cuvine!
2Domnul – acum – zidește iară, Ierusalimul și, în țară, Cei surghiuniți din Israel, Aduși vor fi, de către El.
3De Domnul sunt tămăduite Acele inimi ce-s zdrobite, Căci El e-Acela care poate Să vindece rănile toate.
4Domnul dă nume stelelor, Căci El știe numărul lor.
5Al nostru Dumnezeu e mare Și prin puterea Lui, e tare. Priceperea Îi e vădită Precum că e nemărginită.
6Cei care sunt nenorociți, De Dumnezeu sunt sprijiniți, Însă pe cei care răi sânt, El îi doboară la pământ.
7Cu mulțumiri să Îi cântați, Cu harfele să-L lăudați Pe Dumnezeu, necontenit!
8Cu nori, El a acoperit Cerul, căci ploaie pregătește Și-astfel, pe munți, iarba-ncolțește.
9Domnul dă hrană puilor De corbi, precum și vitelor.
10Nu în puterea calului Stă bucuria Domnului. A Lui plăcere nu răsare Din ale omului picioare.
11Domnul iubește pe acel Cari teamă va avea de El, Punând toată nădejdea lui În bunătatea Domnului.
12Ierusalime, Îi cântăm Lui Dumnezeu și-L lăudăm! Sioane, pe-al tău Dumnezeu, Noi Îl vom lăuda mereu.
13El face ca să fie tari Zăvoarele porților mari. Pe ai tăi fii, El îi veghează Mereu și-i binecuvintează.
14Pace îți dă, neîncetat, Și – cu grâu bun – ești săturat.
15El Îți trimite, pe pământ, Poruncile. Al Său Cuvânt Aleargă cu iuțeală mare.
16El dăruie zăpada care Este ca lâna și presară Cenușa brumei, pe hotară.
17El zvârle cu bucăți de gheață. Și cine poate-a face față,
18Frigului Său? Al Lui Cuvânt Topește gheața, pe pământ. Curg apele pământului, Când se pornește vântul Lui.
19Lui Iacov, i-a descoperit Cuvântul Său. A dăruit Legi și porunci, lui Israel.
20Domnul nu a lucrat la fel Cu toate neamurile care Sunt pe pământul Lui cel mare. Ele nu știu porunca Lui. Laudă dați-I, Domnului!