Bible

1 Din tinerețe, negreșit, Destul eu fost-am asuprit! Să spună-ntregul Israel, Dacă nu s-a-ntâmplat astfel! 2 Destul eu fost-am asuprit, Însă nu am fost biruit. 3 Plugari-arau spinarea mea Și brazde lungi trăgeau pe ea. 4 Dar Dumnezeu este Cel care Tăiat-a frânghia pe care O aveau oamenii cei răi, Căci El e drept, pe-ale Lui căi. 5 Cei care, ură, îi arată Sionului, fie – de-ndată – Plini de rușine, iar apoi – Speriați – să deie înapoi! 6 Fie ca iarba răsărită Pe-acoperișuri, ofilită, Fără s-o smulgă nimenea! 7 Secerătorul n-o s-o ia, Cel care legă snopi – la fel – Nu are să o ia nici el. 8 Nici călătorii nu rostesec: „Pacea Părintelui ceresc – Și binecuvântarea-I mare – Fie cu voi, cu fiecare!” „Vă binecuvântăm, mereu, În Numele lui Dumnezeu!”