1De n-ar fi fost Domnul cu noi, De nu era Domnul apoi De partea noastră pe-al nost’ drum – Să spună Israel, acum! –
2De n-ar fi fost Domnul cu noi, Când oameni-au pornit război În contra noastră, negreșit,
3De vii ei ne-ar fi înghițit, Căci tare rău s-au mâniat.
4Apa – atunci – ne-ar fi-necat, Căci râurile, în șuvoi, Se repeziră peste noi.
5Ape năpraznice-am văzut Cum peste noi ar fi trecut.
6Să fie binecuvântat Domnul, care nu ne-a lăsat Pradă să fim, dinților lor!
7Asemenea păsărilor Scăpate-n ‘naltul cerului Din lațul păsărarului, Sufletul nostru a zburat. Lațul s-a rupt: noi am scăpat.
8În Numele lui Dumnezeu, E ajutorul nost’, mereu, Căci cerul și acest pământ, Făcute-au fost de Domnul Sfânt.