1Domnul a zis Domnului meu: „La dreapta mea să șezi mereu, Până când voi găsi o cale, Dușmani-Ți, sub tălpile Tale, Să pot – în urmă – să Ți-i pun Și-n acest fel să Ți-i supun.”
2Domnul, șezând pe al Său tron, O să întindă, din Sion, Toiagul cârmuirii Sale, Precum și al puterii Tale, Spunându-Ți: „Fii stăpânitor, În mijlocul vrăjmașilor!”
3Poporu-i plin de-nflăcărare, Când Îți aduni oastea cea mere. Tinerii Tăi, în haine sfinte, Ca roua vin să-Ți stea-nainte.
4Domnul, din ceruri, a jurat Și-n acest fel a cuvântat: „Iată că Tu Te dovedești, Preot în veac precum că ești, După o rânduială care, Numai Melhisedec o are.”
5Domnul, din dreapta Ta, zdrobește Pe împărați când izbucnește Mânia Lui nimicitoare.
6Face dreptate-ntre popoare Și trupuri care moarte sânt Zac risipite, pe pământ.
7El bea din apa râului, Când e în timpul mersului Și de aceea, ne-ncetat, Al Său cap Și L-a înălțat.