Psalms 101
1 Dreptatea, bunătatea Ta, Necontenit le voi cânta. Ție Îți voi cânta mereu, Căci ești al nostru Dumnezeu.
2 Pe a neprihănirii cale, Voi sta ‘naintea feței Tale Și-am să mă port cu-nțelepciune. Neprihănirea mi-o voi pune În inimă, umblând în ea Eu și cu toată casa mea. Doamne, eu Te aștept pe Tine: Când oare vei veni la mine?
3 Nimic rău, nu voi pune eu, În fața ochilor. Mereu, Purtarea păcătoșilor, O voi urî. Ei nu se vor Lipi de mine, niciodată.
4 Nici cei cu inima stricată N-au să se-apropie de mine, Căci la distanță îi voi ține. Sufletul meu îl ocolește Pe cel cari, rele, făptuiește.
5 Pe-acela care s-a vădit Că în ascuns și-a clevetit Aproapele, îl nimicesc. Pe-aceia cari, trufași, privesc, N-am să îi sufăr, niciodată.
6 Privirea mea va fi-ndreptată Asupra credincioșilor Din țara mea și-al meu popor. Numai de cel neprihănit, Am să fiu eu, mereu, slujit.
7 Înșelătorul n-o să stea, Nicicând, cu mine-n casa mea. În fața mea, neîndoios, Nu va ședea cel mincinos.
8 În fiecare dimineață, Am să-i secătuiesc de viață Pe toți cei răi, din a mea țară, Pentru că vreau să stârpesc iară, Nelegiuirile aflate În a lui Dumnezeu cetate.