Numbers 9
1 Domnul, lui Moise, i-a vorbit, Atuncea când a poposit Poporu-așa precum se știe, În a Sinaiului pustie, În luna-ntâi, din anu-n care Al doilea e, de la plecare Din al Egiptului ținut, De când El, liber, l-a făcut:
2 „Întreg poporul Israel Va prăznui, mereu, la fel, Paștele, cum am stabilit, Când este timpul potrivit.
3 Când prima lună va veni Și-a paișpea zi se va-mplini, Să prăznuiască fiecare, Această sărbătoare mare, De-ndată ce s-a înserat, Așa precum, porunci, v-am dat.”
4 Copiilor lui Israel, Moise le-a poruncit astfel, Să prăznuiască, ne-ncetat, Paștele care li s-a dat.
5 Ei, Paștele, l-au prăznuit, Atunci, la timpul potrivit, În a Sinaiului pustie, În luna-ntâi – precum se știe – A paișpea zi, pe înserat, Precum poruncile s-au dat, De către Dumnezeul lor, Prin Moise-ntregului popor.
6 Atuncea, în popor, aflați, Au fost câțiva inși necurați, Căci au atins un mort. Deci ei, Alături de ceilalți Evrei, Nu au putut să prăznuiască Fără ca să păcătuiască, Paștele-acelea. Ei s-au dus La Moise și Aron și-au spus:
7 „Din pricina unui mort, noi Ajuns-am necurați. Apoi, De ce – noi – nevoiți să fim, Cu-al nostru dar, să nu venim La vreme-n fața Domnului, În mijlocul poporului?”
8 Moise-a răspuns: „Aici să stați, Căci trebuie să așteptați Să văd ce-anume poruncește Domnul, în ceea ce privește Treaba cu care ați venit.”
9 Domnul, lui Moise, i-a vorbit:
10 „Copiilor lui Israel, Vorbește-le, în acest fel: „Atunci când întâmpla-se-va Că o să fie cineva Într-o călătorie-aflat – Sau poate este necurat Căci a atins vreun mort – să știe Că-i este-ngăduit să ție Paștele-n cinstea Domnului.
11 A doua lună-a anului, A paișpea zi, pe înserat, Paștele Meu va fi mâncat Cu-azimi și cu ierburi amare;
12 Și nimenea, voie, nu are Să lase, din Paștele Mele – Până în zori – ceva, din ele. Când le mâncați, atenți să fiți Ca, nici un os, să nu-l zdrobiți, Sau să îl frângeți. Deci veți ține Paștele-așa cum se cuvine – Așa precum am poruncit, La timpu-anume stabilit.
13 Când cineva nu o să fie Aflat într-o călătorie – Și nici nu se va fi-ntâmplat Că acel om e necurat – Și totuși, nu a prăznuit Paștele, fi-va nimicit. Deci dacă el nu și-a adus Darul – așa precum v-am spus – La vreme-n cinstea Domnului, Atunci, pentru păcatul lui, Omul acela – negreșit – Are să fie pedepsit.
14 Dacă străinul prăznuiește Paștele Meu – căci locuiește La voi – va trebui să știe Că obligat este să ție Poruncile ce vi le-am dat Și legile ce le-am lăsat Și care sunt referitoare Direct la astă sărbătoare. Aceiași lege – să se știe – Că-n veci va trebui să fie, Pentru străinul de la voi Și pentru băștinaș apoi.”
15 În ziua-n cari s-a așezat Cortul, deasupră-i, s-a lăsat Un nor ce l-a acoperit Și pân’ la ziuă s-a zărit, Asupra sa, o-nfățișare Ce aducea cu un foc mare.
16 Întotdeauna se vedea La fel: un nor acoperea – Ziua – locașul cortului, Iar noaptea, chipul focului.
17 Când, de pe cort, se-nălța norul, Atunci pornea, la drum, poporul, Iar unde norul se oprea, Israel tabăra-și punea.
18 După porunca Domnului, Era mersul poporului: Când norul cortu-acoperea, Poporu-n tabără ședea.
19 Atunci când noru-a zăbovit, Stând peste cort, nu a pornit, La drum, poporul Domnului, Ci asculta porunca Lui.
20 Și tot la fel, s-a întâmplat Și când puține zile-a stat Norul, deasupra cortului: Pornea la ridicarea lui.
21 Când seara, norul se oprea Și până-n zori de zi, ședea, Asemeni lui făcea poporul. În zori doar, când se-nălța norul, Pornea întregul Israel. Când se-ntâmpla că noru-acel O zi și-o noapte-acoperea Cortul, poporul se oprea; Atunci doar, când se-nălța norul, Pornea la drum, din nou, poporul.
22 Când două zile zăbovea Norul, pe cort, sau când ședea Un an, o lună – peste el – Pe loc, întregul Israel Oprit era. Numai când norul Se ridica, pornea poporul.
23 Astfel, poporu-a împlinit Tot ce prin Moise-a poruncit Domnul, să facă. El pornea La drum și-n urmă, se oprea, După porunca Domnului, Care-i fusese dată lui.