1Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:
2„Zi-i lui Aron ca să așeze Candelele, să lumineze O parte a sfeșnicului, Și-anume, cea din fața lui.”
3Aron, atuncea, a făcut Așa precum i s-a cerut, Și candelele-a așezat, Pe sfeșnic, de au luminat Doar partea din ‘naintea lui, După porunca Domnului Care, prin Moise, i s-a dat.
4Sfeșnicu-acel era lucrat – În totul – din aur bătut. Piciorul său era făcut Din aur, iar florile lui, La fel, asemeni chipului La care, Moise s-a uitat, Când Domnul i l-a arătat.
5Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:
6„Ia-i pe Leviți, din Israel, Și curăță-i, în acest fel:
7Să iei apă ispășitoare Și să-i stropești, pe fiecare. Peste-al lor trup, va fi lăsat Să treacă briciu-apoi, de-ndat’. Haina să-și spele și să știe Că trebuie, curați, să fie.
8Să iei, în urmă, un vițel. Ai să aduci, atunci, cu el, Darul cerut, pentru mâncare – Luat din a făinii floare, Cu untdelemn amestecat – Precum, de obicei, e dat. Să iei apoi un alt vițel Și să-l aduci, pentru că el Vă va fi jertfa ispășirii.
9Apoi, la cortul întâlnirii, Strânge Leviții, după care Cheamă întreaga adunare A fiilor lui Israel.
10Apropie, în locu-acel, Leviți-n fața cortului, Să stea-naintea Domnului. Apoi, acel întreg popor, Mâna să-și pună-asupra lor.
11Aron, în urmă, să îi ia, Să-i legene-naintea Mea, Ca pe un dar ce-i legănat Care îi este închinat Lui Dumnezeu în acest fel, De către-ntregul Israel.
12Peste viței – pe capul lor – Le spune dar, Leviților, Să-și pună mâinile apoi. Pe primul, să-l aduceți voi, Pentru Leviți – de curățire – Ca jertfă pentru ispășire. Pe celălalt, am să-l socot Să-Mi fie ardere de tot.
13În fața lui Aron, să-i pui – Precum și a fiilor lui – Pe toți Leviții. Fiecare, ‘Naintea lor, vor sta-n picioare. Căci trebuie-a fi legănați Și-apoi, în dar, Domnului, dați.
14Așa va trebui să știți Să îi desparți, pe Leviți, Din mijlocul poporului, După porunca Domnului. În acest fel, veți ști că ei – Leviții – toți vor fi ai Mei.
15Apoi, neamul Leviților, La cort, să-și facă slujba lor. Deci mai întâi, să-i curățați Și-n urmă, să îi legănați Ca pe un dar ce-i legănat Și Domnului, îi e-nchinat.
16Căci dintre-ai lui Israel fii, Ei, Mie Îmi sunt dați, să știi. Leviții deci, sunt pentru Mine Și astfel, ei locul vor ține Întâilor născuți pe care Al lui Israel neam îi are.
17Căci orișicare-ntâi născut Este al Meu – cum ați văzut – Chiar dacă-i fiul omului, Sau puiul dobitocului. Eu, Mie Mi i-am închinat Și, pentru Mine, i-am luat Atuncea chiar, în ziua-n care Lovit-am, fără de cruțare, Pe-ntâi născuții care sânt Din al Egiptului pământ.
18Leviții, deci, sunt pentru Mine Și astfel, locul, ei vor ține Întâilor născuți pe care, Al lui Israel neam îi are.
19Din mijlocul lui Israel, Eu, pe Leviți, în acest fel, I-am scos întâi și i-am luat Și-n urmă, lui Aron, i-am dat – Și-asemenea fiilor lui – Să facă slujba cortului În locul fiilor pe care Neamul lui Israel îi are, Ca nu cumva, de vreo urgie, Acești copii loviți să fie Atuncea când aproape sânt De-al Meu locaș ce este sfânt.”
20Moise și-Aron – și-asemeni lor Tot al lui Israel popor – Făcut-au cu neamul Levit Așa precum a poruncit Domnul, prin Moise; au făcut Așa precum li s-a cerut.
21Leviții, toți, s-au curățat Și, hainele, și le-au spălat. Aron i-a legănat apoi, Și înainte și-napoi, Ca pe un dar ce-i legănat Cari Domnului, îi e-nchinat. El a făcut și-o ispășire, Pentru-a le face curățire.
22După-mplinirea curățirii, S-au dus la cortul întâlnirii Să-și împlinească slujba lor Cari dată e Leviților, În fața lui Aron – cel care Era, atunci, preotul mare – Și-n față la feciorii lui. După porunca Domnului – Care prin Moise a vorbit – Totul, întocmai s-a-mplinit, Cum se ceruse, cu privire La a Leviților menire.
23Domnul lui Moise-i zise-apoi:
24„Iată o lege, pentru voi – Pe cari trebuie s-o păziți, Căci îi privește pe Leviți. Două decenii jumătate Când a-mplinit, Levitul poate Intra în slujba cortului Să-și împlinească munca lui.
25Când cinci decenii a-mplinit, Atunci i se va fi sfârșit Serviciu-n slujba cortului. Să iasă deci, din slujba lui, Căci sarcina și-a încheiat.
26Apoi, el va mai fi lăsat Doar să-i ajute pe-ai săi frați Cari, încă, sunt însărcinați Cu munca-n slujba cortului. Va ajuta la paza lui, La ce le-a fost încredințat, Dar singur nu va fi lăsat. Așa să faci Leviților, În ce privește slujba lor.”