Numbers 5— BIV2014

¹Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

²„Lui Israel, când îi vorbești, Tu trebuie să-i poruncești Ca, de la el, să-l izgonească Pe cel pe care-o să-l găsească Cu lepră, sau pe-acela care Scurgeri ale seminței are, Ori pe cel care s-a atins – Întâmplător, sau înadins – De-un mort și astfel, e-ntinat.

³Fie femeie ori bărbat, Afară vor fi scoși, îndată, Ca nu cumva, tabăra toată, În care-i locuința Mea, S-ajungă-a se spurca și ea.”

⁴Întreg Israelu-a făcut Așa cum Domnul a cerut, Și-ntocmai, a înfăptuit Ceea ce El le-a poruncit Prin Moise-atunci când l-a chemat Și când, poruncile, i-a dat.

⁵Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

⁶„Copiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: Când un bărbat, sau o femeie – Cu voie, ori fără să vreie – Va săvârși un lucru rău Față de un aproape-al său, Prin ceea ce a săvârșit, El se va face, negreșit – Față de Domnul – vinovat.

⁷Să-și recunoască-al său păcat, Mărturisindu-l, iar apoi, Să dea-ntregime, înapoi, Prețul cu care-i prețuit Lucrul pe cari l-a dobândit Prin mijloace care-s vădite Dosnice-a fi și necinstite. La prețul care va fi dat, Mai trebuie adăugat A cincea parte, după care Să-l dea celui față de care, Omul se face vinovat.

⁸În caz că nu va fi aflat Omul care să se vădească A fi în drept ca să primească Lucrul, sau lucruri dobândite Prin mijloacele necinstite, Acele lucruri, înapoi, La Domnul, să se-ntoarcă-apoi – Deci preotului să se dea. Acesta are să le ia, Afară de berbecul dat Ca jertfă, de cel vinovat, Cu care, prin a sa menire, El o să facă ispășire.

⁹Deci orice dar care e dat, Prin ridicare, și-nchinat E de-ai lui Israel copii, Lui Dumnezeu, voiesc să știi Că e al preotului, care Le va lua, prin ridicare.

¹⁰Ce-i închinat lui Dumnezeu, Al preotului e, mereu.”

¹¹Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

¹²Copiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: „Atunci când se va fi-ntâmplat, Că față de al său bărbat, Necredincioasă se vădește Nevasta și păcătuiește;

¹³Dacă, pe altul, va avea, Care se va culca cu ea, Fără a ști al ei bărbat; Sau dacă se va fi-ntâmplat, Cumva, ca să se pângărească, Dar fără ca să se găsească Vreun martor, împotriva ei – Adică fără vreun temei Să poată fi învinuită, Pentru că nu a fost găsită, Asupra faptei, niciodat’;

¹⁴Iar dacă, peste-al ei bărbat Se-ntâmplă, că are să vie, Cumva, un duh de gelozie Atuncea când el bănuiește Că soața lui se pângărește – Sau dacă n-a fost pângărită Dar de-al ei soț e bănuită, Deși temei nu a avut – Iată ce trebuie făcut:

¹⁵Omul, nevasta, să își ia Și să se ducă-apoi, cu ea, La preot. Tot atuncea, are Să ducă și-un dar de mâncare. Acela trebuie să fie Adus pentru a lui soție. Din efă, el are să ia A zecea parte, ca s-o dea Drept dar, atunci când o să vină, Doar din a orzului făină. Cu untdelemn, să nu-l stropească; De-asemeni, n-o să trebuiască Tămâie-a pune, peste el, Pentru că darul de-acest fel Are o singură menire: De-a face o descoperire, De-a lumina – se înțelege – Ascunsa ei fărădelege.

¹⁶Preotu-apoi are s-o ieie Și să o pună, pe femeie, Să stea-n picioare-n fața Lui – Adică-n fața Domnului.

¹⁷Numai în vase care sânt Alcătuite din pământ, Preotul trebuie să ia Apă sfințită; iar în ea, Țărână, are-apoi să pună Pe care-ntâi el o adună De pe podeala cortului.

¹⁸Femeia-n fața Domnului Să stea-n picioare. Negreșit, Capu-i va fi descoperit. În mâini, atunci, preotul are Să-i pună darul de mâncare Adus de soț, având menire De-a face o descoperire; În mâini, ea trebuie să ție Darul adus din gelozie, Iar preotul, în mâna lui, Să ia, ale blestemului Ape, care vor fi amare.

¹⁹Apoi el, pe femeia care Este în fața lui, s-o pună Să jure și astfel, să spună: „Dacă nicicând, nu s-a culcat, Cu tine, nici un alt bărbat, Afară doar de soțul tău, Dacă n-ai săvârșit vreun rău – Căci tu ești sub puterea lui Și-i aparții doar soțului – Și dacă nu te-ai abătut Dar, de la el, căci te-ai ținut Tare, să nu păcătuiești, Cu altul, să te pângărești, Atunci aceste ape-amare Ce-s de blestem aducătoare, Nu îți vor face nici un rău, Când vor intra, în trupul tău.

²⁰Dar dacă sub puterea lui – Adică sub a soțului – Aflându-te, rele-ai făcut Și, de la el, te-ai abătut, Cu altul, să te pângărești – Deci dacă vinovată ești, Pentru că te-ai împreunat, Vreodată, cu un alt bărbat” –

²¹Iar preotul are s-o pună Să jure, iar apoi, să-i spună: – „Domnul va face ca să vie Blestem, asupră-ți, și urgie. Te va lovi urgia Lui, În mijlocul poporului, Iar coapsa îți va fi uscată Și burta îți va fi umflată.

²²Atunci, aceste ape-amare Și de blestem aducătoare – Care pătrund în trupul tău – În urmă, îți vor face rău: În măruntaie-ți ajungând, O să-ți vezi pântecul crescând, Iar coapsa îți va fi uscată – Dacă, cumva, ești vinovată – De către-al apelor venin!” Ea zice-va: „Amin! Amin!”

²³Aste blesteme, mai departe, Scrise să fie într-o carte, De către preot, după care, Cu apele cele amare, El să le șteargă. Să îi dea

²⁴Apoi, femeii ca să bea Din apele cele amare Ce-s de blestem aducătoare. Ele, în ea, au să se-adune, Și-i vor aduce-amărăciune.

²⁵Când va sfârși, preotul are Ca să ia darul de mâncare Din mâna ei, și-n fața Lui – Adică-n fața Domnului – Să legene-ntâi acel dar, Și să-l aducă pe altar.

²⁶Un pumn să ia din el ‘nainte, Pentru aducere aminte, Și să-l arunce, peste jar, Ca să îl ardă, pe altar. Apoi, femeii să îi dea, Din acea apă, ca să bea.

²⁷După ce ea va fi băut – Dacă păcate a avut Prin faptul că s-a pângărit Cu altul și s-a dovedit Necredincioasă celui care Bărbat îi este – apa are Ca-n pântece să i se-adune Și să-i aducă-amărăciune. Pântecul ei va fi umflat, Iar coapsa-i se va fi uscat Și de blestem ajunge-va Ea, în popor. Dacă cumva,

²⁸Curată ea s-a dovedit Pentru că nu s-a pângărit, Nu va păți nimic, să știi, Și va putea avea copii.

²⁹Această lege, să se știe Că dată-i pentru gelozie. Iată în ce împrejurare S-o folosiți: în cazu-n care E vreo femeie bănuită Că ar putea fi pângărită Când este sub puterea lui – Deci sub puterea soțului;

³⁰Legea ținută să mai fie, Și când un duh de gelozie – Pe un bărbat – îl stăpânește, Încât acesta bănuiește Că soața-i, cu un alt bărbat, Ajuns-a de s-a-mpreunat. La preot, ea va fi adusă, Căci după ce are-a fi pusă Să stea în fața Domnului, Acolo – înaintea Lui – Pentru a ei fărădelege, Să-i facă după astă lege.

³¹Bărbatul trebuie scutit De vină, însă negreșit, Femeia fi-va pedepsită Dacă a fost nelegiuită.”