1Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:
2„Să faci, acum, o numărare, A fiilor pe care-i are Chehat, printre Leviți aflați. Aceștia fi-vor numărați După familiile lor Și casele părinților,
3De la treizeci de ani în sus, Pân’ la cincizeci. Îi vei fi pus, În rândul lor, pe toți cei care Se dovedesc a fi în stare, În slujba cortului să fie, Având în ei destoinicie.
4Iată ce slujbe au avut Ai lui Chehat fii, de făcut, La cortul întâlnirii; ele – Adică slujbele acele Cari pentru-ai lui Chehat fii sânt, Privesc doar Locul cel prea sfânt.
5Atunci când tabăra pornește, Aron și-ai lui fii trebuiește Să vină-n cort și să îi dea, Perdeaua, jos. Apoi, cu ea, Acoperit voiesc să fie, Chivotul pentru mărturie.
6Să pună o învelitoare, Din piele de vițel de mare, Deasupra ei și să întindă Și un covor – cari s-o cuprindă, În întregime – peste ea. Covorul de peste perdea, Doar în albastru, să-l lucrați. Apoi, vor trebui luați – Și puși – drugii chivotului, Cari sunt pentru mutarea lui.
7Covoru-albastru să-l întindă, Astfel încât el să cuprindă Și masa ce se folosește La pâinea care trebuiește Pusă în fața Domnului. Să pună-apoi, deasupra lui, Străchini, cățuie, cești, potire, Cari date sunt spre folosire La jertfele de băutură. Apoi, lângă a lor măsură, Pusă urmează-a fi, de-ndată, Pâinea ce trebuie-așezată, Mereu, ‘naintea Domnului.
8Deasupra tuturor, să pui Un alt covor; cărămizie, Culoarea lui, voiesc să fie. O piele de vițel de mare, Să aibă, drept învelitoare. Drugii vor trebui aduși Și-apoi, la masă, vor fi puși.
9Un alt covor – de-asemenea, Albastru – are să se ia. Cu el, va fi acoperit Sfeșnicul Meu și, negreșit, Și candelele ce le are, Mucările și cenușare Și vasele sfeșnicului, În care-i pus uleiul lui.
10Sfeșnicul dar – cu tot ce are – În piele de vițel de mare, Trebuie-n urmă, îmbrăcat Și-apoi, pe targă, așezat.
11Altarul care-i întocmit Din aur, trebuie-nvelit Cu un covor albastru; iar Peste acesta, pe altar, Să pună o învelitoare, Din piele de vițel de mare. Drugii, apoi, vor fi aduși, Căci la altar, trebuiesc puși.
12Să ia uneltele, pe care Locașul Meu cel sfânt le are, Și să le pună-ntr-un covor Albastru; iar deasupra lor, Să pună o învelitoare, Din piele de vițel de mare. Pe targă, ele vor fi puse, Spre a putea, apoi, fi duse.
13Cenușa, în altar aflată, Va trebui a fi luată. Cu un covor, alcătuit Din purpură, va fi-nvelit, În urmă dar, altaru-acel.
14Se vor mai așeza pe el, Uneltele din slujba lui: Tigăile altarului – Pentru cărbuni – lopețile, Ligheane, furculițele, Iar peste ele-o-nvelitoare, Din piele de vițel de mare. Drugii, apoi, vor fi aduși, Căci la altar, trebuiesc puși.
15După ce au ca să sfârșească, Aron și-ai lui fii să-nvelească Locașul sfânt al cortului Și-uneltele ce-s ale lui, Vor trebui a fi chemați Să vină-ai lui Chehat bărbați, Căci lor le sunt încredințate Acestea, spre a fi purtate. Să nu se-atingă – țineți minte! – Cumva, de lucrurile sfinte, Să nu se-ntâmple, bunăoară, Ca atingându-le, să moară. Aceste lucruri sunt lăsate – Din cort – pentru a fi cărate, De cei care s-au numărat Printre feciorii lui Chehat.
16Al lui Aron fiu, Eleazar Să privegheze așadar, Uleiul ce se folosește La sfeșnic. El mai trebuiește De a veghea, cu grijă mare, Tămâia cea mirositoare, Pâinea de punere-nainte Și-uleiul pentru ungeri sfinte. Să aibă grija cortului, Cu tot ce-i aparține lui – Deci cu locașul Meu cel sfânt Și sculele cari, în el, sânt.”
17Domnul, lui Moise, i-a vorbit – Și lui Aron – și-a poruncit:
18„Vegheați să nu-i primejduiți, Ca să nu fie nimiciți Bărbații Chehatiților, Din mijlocul Leviților!
19Iată ce-aveți a face voi, Ca să nu moară ei apoi, Atuncea când aproape sânt De Locul care e prea sfânt: Aron și-ai săi fii vor avea Grijă, să vină și să-i ia, Să-i pună-apoi, pe fiecare, La sarcina pe cari o are.
20Să nu intre – luați aminte! – Să învelească lucruri sfinte, Să nu se-ntâmple, bunăoară, Cumva, ca-n acest fel, să moară!”
21Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:
22„Să faci, acum, o numărare, A fiilor pe care-i are Gherșon, în Israel aflați. Aceștia fi-vor numărați, După familiile lor Și casele părinților,
23De la treizeci de ani în sus, Pân’ la cincizeci. Îi vei fi pus, În rândul lor, pe toți cei care Se dovedesc a fi în stare, În slujba cortului să fie, Având în ei destoinicie.
24Iată ce slujbe au avut, Ai lui Gherșon fii, de făcut:
25Atunci când tabăra pornea, Familia lui Gherșon ducea Covoarele ce-alcătuiau Cortu-ntâlnirii; mai cărau, Apoi, a lui învelitoare, Din piele de vițel de mare, Perdeaua ușii cortului
26Și pânzele din curtea lui; Ei mai duceau perdeaua care Era drept ușă de intrare În curte, funiile lui – Aflate-n slujba cortului – Precum și sculele acele Care, legate sunt, de ele.
27În slujbele ce-s date lor – Deci casei Gherșoniților – Toți acești fii ai lui Gherșon Sunt sub porunca lui Aron, Precum și a fiilor lui. Ei, la mutarea cortului, În a lor grijă, vor fi pus, Ceea ce vor avea de dus.
28Acestea-s slujbele pe care Familia lui Gherșon le are, La cortul Meu, de împlinit Și totodată, de păzit. Toți acești fii ai lui Gherșon, De către fiul lui Aron, Vor fi vegheați. Acela dar, Are să fie Itamar.”
29„Să faci apoi, o numărare A fiilor pe care-i are Merari-n Israel aflați. Aceștia fi-vor numărați, După familiile lor Și casele părinților,
30De la treizeci de ani în sus, Pân’ la cincizeci. Îi vei fi pus, În rândul lor, pe toți cei care Se dovedesc a fi în stare, În slujba cortului să fie, Având în ei destoinicie.
31Iată care e slujba lor – Acea a Merariților – În rânduiala cortului: Vor duce scândurile lui, Drugii și stâlpii ce îi are, Precum și ale lor picioare;
32Stâlpii din curtea cortului, Picioarele stâlpilor lui, Țărușii, funiile lor Pentru-ntărirea stâlpilor; Uneltele ce țin de-acele Lucruri, lăsate vor fi ele, Pentru mutări, în grija lor – Deci casei Merariților. La toate, le spuneți pe nume, Ca ei să știe ce anume Au de făcut, ce-au de luat, Și ce va trebui cărat.
33Acestea sunt slujbele lor – Slujbele Merariților – Pe care o să trebuiască, La cortul Meu, să le-mplinească. Să-și facă slujba așadar, Vegheați fiind de Itamar.”
34Moise și-Aron au împlinit Ceea ce Domnu-a poruncit. Mai marii adunări-apoi, I-au ajutat pe amândoi Și au făcut o numărare A fiilor pe care-i are Chehat, în Israel aflați. Aceștia fost-au numărați După familiile lor Și casele părinților,
35De la treizeci de ani în sus, Pân’ la cincizeci – precum s-a spus. În rândul lor, erau cei care S-au dovedit a fi în stare, În slujba cortului să fie, Având în ei destoinicie.
36Astfel, ieșit-au două mii Și șapte sute cincizeci fii,
37Atuncea când s-au numărat Familiile lui Chehat. În al lor număr, sunt cei care S-au dovedit a fi în stare, În slujba cortului să fie, Având în ei destoinicie. Moise și-Aron au împlinit Ceea ce Domnu-a poruncit Prin Moise-atunci când l-a chemat Și când, poruncile, i-a dat.
38Ei au făcut o numărare A fiilor pe care-i are Gherșon, în Israel aflați. Aceștia fost-au numărați După familiile lor Și casele părinților,
39De la treizeci de ani în sus, Pân’ la cincizeci – precum s-a spus. În rândul lor, erau cei care S-au dovedit a fi în stare, În slujba cortului să fie, Având în ei destoinicie.
40Astfel, ieșit-au două mii Și șase sute treizeci fii, Atunci când fost-au numărați Ai Gherșoniților bărbați.
41În al lor număr, sunt cei care S-au dovedit a fi în stare, În slujba cortului să fie, Având în ei destoinicie. Moise și-Aron au împlinit Ceea ce Domnu-a poruncit, Și astfel, fost-au numărați Ai Gherșoniților bărbați.
42Ei au făcut o numărare A fiilor pe care-i are Merari-n Israel aflați. Aceștia fost-au numărați După familiile lor Și casele părinților,
43De la treizeci de ani în sus, Pân la cincizeci – precum s-a spus. În rândul lor, erau cei care S-au dovedit a fi în stare, În slujba cortului să fie, Având, în ei destoinicie.
44Erau, în număr de trei mii Și două sute de copii, Atunci când fost-au numărați Ai Merariților bărbați.
45Acesta-i numărul celor Din neamul Merariților. Moise și-Aron au împlinit Ceea ce Domnu-a poruncit, Și astfel, fost-au numărați Ai Merariților bărbați.
46Moise și-Aron și cu cei care Mai mari erau peste-adunare, În Israel – cum s-a cerut – Încă un lucru-au mai făcut, Pentru a fi totu-mplinit: Au numărat neamul Levit, După familiile lor Și casele părinților,
47De la treizeci de ani în sus, Pân’ la cincizeci – precum s-a spus. I-au prins, în astă numărare, Pe cei ce s-au vădit în stare, În slujba cortului să fie, Având, în ei, destoinicie.
48Erau în număr de opt mii Cincisute și optzeci de fii, Din ramura Leviților.
49Astfel, numărătoarea lor – Așa cum Domnu-a poruncit Prin Moise – s-a înfăptuit Și fiecare a știut Ceea ce are de făcut, Căci tuturora li s-a spus, Ce lucruri vor avea de dus. Deci s-a făcut o numărare, În tabără, la fiecare, Așa cum Domnu-a poruncit, Cu Moise-atunci când a vorbit.