Matthew 15— BIV2014

¹Atuncea, niște Farisei – Erau și cărturari cu ei – De la Ierusalim sosiră Și, lui Iisus, așa-i vorbiră:

²„Permis e, ucenicilor, Ca datina bătrânilor, S-o calce? Căci, fără-ndoială, Noi știm că mâinile nu-și spală, ‘Nainte de-a mânca!” Iisus,

³Privind la ei, astfel le-a spus: „Acum, am să vă-ntreb și Eu: De ce, ale Lui Dumnezeu Porunci, într-una, le călcați, Numai pentru ca să păstrați

⁴Datina voastră? Căci s-a zis Și, în Scriptură, este scris: „Să îți cinstești tatăl și mama”, Iar „Cine” – luați bine seama! – „Numai de rău de i-a vorbit Pe-ai săi părinți, e pedepsit Cu moartea”. Dar acuma, voi

⁵Veniți și faceți porunci noi, Spunând că dacă cineva Nu își ajută cu ceva, Pe mama sau pe tatăl lui, Zicând „Iată că Domnului, Am închinat, lucrul avut, Cu care, eu aș fi putut

⁶Să vă dau sprijin”, e scutit De ceea ce a poruncit Domnul, atunci, referitor La cinstirea părinților; Și astfel, voi ați desființat Cuvântul care v-a fost dat, De Dumnezeu, și-ați întărit

⁷Ăst obicei. Bine-a vorbit Isaia, prefăcuților:

⁸„Se-apropie, acest popor, De Mine, doar cu gura, iar Cu buzele, Mă cinstesc doar, Însă, cu inima, văd bine, Cât de departe e de Mine.

⁹Geaba, să Mă cinstească vor, Înlocuind ce le-am dat lor – Învățătura Mea, de-atunci – Cu alte omenești porunci”.”

¹⁰La Sine, gloatele, Iisus Le-a adunat și-apoi a spus: „Mă ascultați și înțelegeți, Căci nu-i așa precum voi credeți!

¹¹Aflați că omul nu-i spurcat Prin ceea ce el a băgat În gură, ci prin ce-a ieșit Din ea, atunci când a vorbit.”

¹²Discipoli-I, L-au înștiințat: „Știi? Fariseii au aflat, Acuma, în a Ta vorbire, O pricină de poticnire.”

¹³„În vremea care o să vină, Orice răsad, din rădăcină, Smuls o să fie – vă spun Eu – De n-a fost pus de Tatăl Meu.

¹⁴Sunt călăuze oarbe, iar Voi să-i lăsați în pace dar; Căci orbul care îl conduce Pe un alt orb, la groapă-l duce – Nici unul nu o va vedea Și, astfel, au să cadă-n ea.”

¹⁵Petru I-a zis: „Acum ne dă Și tălmăcirea la pildă.”

¹⁶„Și voi nepricepuți sunteți,

¹⁷De să-nțelegeți, nu puteți Că hrana – deci tot ceea ce Voi veți mânca – în pântece Ajunge, și-n hazna apoi?

¹⁸Dar ceea ce iese din voi – Din gură – deci, vorba rostită, Din inimă este venită Și ea, pe om, îl va spurca.

¹⁹Din inimă, ies lucruri ca: Ucideri, preacurvii, curvii, Furt, mincinoase mărturii, Hule, și altele ca ele.

²⁰Toate aceste lucruri rele, Pe om – sigur – îl vor spurca, Dar nicidecum că va mânca Fără a fi, pe mâini, spălat – De-acest fapt, nu va fi spurcat.”

²¹Iisus plecă spre-al Tirului Ținut, și al Sidonului.

²²La el, acolo, a venit O Canaaneancă și-a-ndrăznit Să Îi vorbească: „Milă ai, Fiu al lui David! Doamne, vai! Copila mea e îndrăcită. De-un drac, sărmana, e muncită.”

²³Iisus tăcea îngândurat. Atuncea, s-au apropiat Discipolii, încetișor, Și L-au rugat, stăruitor: „Privește Doamne, înapoi, Căci iată, strigă după noi!”

²⁴Dar, drept răspuns, Iisus le-a zis: „Să știți că Eu am fost trimis La oile lui Israel – Cele ce s-au pierdut din el.”

²⁵Femeia I s-a închinat: „Ajută-mi Doamne!” – L-a rugat.

²⁶El o privi cercetător: „Să iei pâinea copiilor, S-o dai la câini, nu este bine. Spune-Mi, de ce vii tu, la Mine?”

²⁷„Doamne, și câinii se hrănesc, Cu firmituri. Ei le găsesc, Pe jos, căzute-ntâmplător, Sub mesele stăpânilor” –

²⁸Răspunse ea. Atunci, Iisus, Femei-aceleia, i-a spus: „Mare este a ta credință! Fie după a ta dorință!” Când El sfârșit-a de vorbit, Copila s-a tămăduit.

²⁹Iisus plecă, după aceea, Și se opri în Galileea. Pe-un munte, El s-a așezat.

³⁰Noroadele s-au adunat, În jurul Lui, și au adus Bolnavi-n față-I de i-au pus. Erau acolo foarte mulți: Și șchiopi și orbi, și ciungi și muți. Iisus, pe toți, i-a vindecat.

³¹Gloatele-acelea s-au mirat, Văzând că muți-acum vorbesc, Că ciungii se-nsănătoșesc, Că șchiopii nu mai șchiopătează, Iar orbii pot și ei să vază. Atunci, întreg poporu-acel Slăvi, pe al lui Israel Sfânt Dumnezeu. La El, Iisus,

³²Pe ucenici chemând, le-a spus: „Mi-e milă de această gloată! S-au împlinit trei zile, iată, De când aici stau, lângă Mine, Și n-au mâncat nimic. Nu-i bine, Flămânzi, să-i las, de-a se-nturna, Acasă, căci vor leșina, Pe drum, de foame.” La aceste

³³Cuvinte, ei au zis: „Drept este, Însă, de unde să luăm Pâine, aici, să săturăm

³⁴Gloata?!” „Dar câte pâini aveți?” „Șapte, și câțiva pești”. „Vedeți?”

³⁵Apoi a spus norodului Să se oprească locului Și să se-așeze pe pământ.

³⁶A mulțumit Domnului Sfânt, Iar după-aceea a luat Pâinea și peștii și le-a dat, Pe toate, ucenicilor, Să le împartă la popor.

³⁷Întreg norodul a mâncat Și toți, atunci, s-au săturat, Iar coșurile adunate, Cu firmituri, șapte-au fost toate.

³⁸Bărbații care au mâncat, Acolo, și s-au numărat, Au fost în jur de patru mii – Fără femei, fără copii.

³⁹Iisus lăsă, apoi, să plece Gloata, iar cu cei doisprezece Discipoli, marea a trecut, Mergând spre-al Magdalei ținut.