1Cum am aflat, cum am văzut, De-al Evangheliei început – A Fiului lui Dumnezeu – Am să vorbesc, acuma, eu.
2Precum în vremuri vechi, odată, A prorocit Isaia – „Iată, Un sol, ‘naintea Ta, trimit Și calea-Ți va fi pregătit,
3Căci el e glasul ce-o să vie Și o să strige în pustie, „Gătiți cărarea Domnului Și neteziți-I calea lui”–
4Ioan, pe lume, a venit. A botezat și a vestit, Așa cum fost-a al său crez, Al pocăinței sfânt botez, Ca astfel, orice muritor, Iertare a păcatelor, Să dobândească. Au venit,
5Când vorbele i-au auzit, Mulțime de Iudei, la el; Și din Ierusalim, la fel, Noroadele îl îmbulzeau. Păcatele-și mărturiseau Și-n apa râului Iordan, Primeau botezul lui Ioan.
6Ținuta lui era umilă: O haină din păr de cămilă, Iar peste mijloc, o curea. Lăcustele le folosea Și mierea, ca să se hrănească.
7El a-nceput ca să vorbească, Mărturisind: „Cel care vine, În urma mea, e – decât mine – Incomparabil, mai puternic. Încălțămintea-I, nu sunt vrednic
8Să I-o dezleg. Eu v-am chemat Și-n apă doar, v-am botezat, Dar El, când vine pe pământ, Va boteza cu Duhul Sfânt.
9Atuncea, a venit Iisus, Din Galileea, și S-a dus În valea râului Iordan, Unde L-a botezat Ioan.
10Când El, din apă, a ieșit, Ioan văzu, înmărmurit, Cerul deschis și Duhul Sfânt, Cum se pogoară pe pământ, Ușor, în chip de porumbel, Și se așează peste El.
11Apoi, din cer, s-a auzit Un glas: „Ești Fiul Preaiubit! În Tine numai, Fiul Meu, Găsesc toată plăcerea, Eu!”
12Îndată, Duhul L-a mânat Către pustie, unde-a stat –
13Cum spun ale Scripturii file – Un timp de patruzeci de zile. Satana a venit la El, Spre-a-L ispiti în chip și fel. Iisus, cu fiarele, stătea, Și slujitori, îngeri avea.
14Iisus, când vestea a aflat, Cum că Ioan e-ntemnițat, Spre Galileea a pornit Și Evanghelia a vestit.
15El zis-a: „Timpu-i terminat! Vă pocăiți, ne-ntârziat, Că-mpărăția Domnului, Apropiată-i omului!”
16Pe lângă mare, a trecut Iisus. Acolo a văzut Doi frați: pe Simon și Andrei. Pescari erau frații acei Și aruncau o mreajă-n mare, Tocmai în acel timp în care, Trecea, pe lângă ei, Iisus.
17El a privit la ei și-a spus: „Urmați-Mă, și o să fiți Pescari de oameni! Hai, veniți!”
18Ei, mrejele, și-au părăsit Și, pe Iisus, L-au însoțit.
19La drum, cu toții au plecat Și, peste alți doi frați, au dat: Iacov – fiul lui Zebedei – Și cu Ioan. Frații acei, Pe o corabie, erau Și mrejele și le cârpeau.
20Frații, atunci când i-a chemat Iisus, pe tată l-au lăsat, Corabia, și s-au grăbit Să Îl urmeze, negreșit.
21Iisus porni din nou la drum, Și-ajunse la Capernaum, Exact în ziua de Sabat. În sinagogă a intrat, Unde-a-nceput să dea povețe Norodului, și să-l învețe.
22Toți oamenii uimiți erau, De-nvățătura ce-o primeau, De la Iisus, pentru că El Îi învăța ca și Acel Care stăpân e pe putere. Cu toții fost-au de părere, Că nici un cărturar vreodat’, Asemeni Lui, n-a cuvântat.
23În sinagogă, se găsea Un om cari, un duh rău, avea. Omul, de acel duh mânat, Către Iisus, înspăimântat, Strigă – căci duhul știa bine
24Cine e El – „Ce-avem cu Tine, De-a face, noi? Sau Tu voiești, Ca să ne pierzi? Știm cine ești! Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!”
25Iisus certă acel duh: „Eu Îți poruncesc să încetezi Cu vorba! Să-l eliberezi, Pe acest om nenorocit!”
26Duhul, îndată, a ieșit, Cu-n strigăt înfiorător, Cutremurând pe muritor.
27Toți privitori-nmărmuriți, Se întrebau, nedumeriți: „Ce e aceasta? Cine știe? Învățături noi, vor să fie? Căci iată – toți am auzit – Ca un stăpân a poruncit, Iar duhu-acela, necurat, De al Său glas, a ascultat!”
28Vestea, pe loc, s-a răspândit În Galileea, și-a-mpânzit – Făcând, în scurt timp, înconjur – Ținuturile dimprejur.
29Din sinagogă, a ieșit Iisus, de Iacov însoțit Și de Ioan. Apoi, toți trei, Mers-au la Simon și Andrei.
30În pat, sub pleduri, zgribulită, De friguri fiind copleșită, Soacra lui Simon se stingea.
31Iisus S-a îndreptat spre ea; Ușor, de mână, a luat-o, Iar boala-ndată a lăsat-o; Puterile i-au revenit Și-apoi femeia le-a slujit.
32Seara, când soarele-a apus, Locuitorii au adus Pe cei bolnavi, pe îndrăciți, Pentru a fi tămăduiți.
33Iisus privea cetatea toată, Cu mic cu mare, adunată
34În jurul Său. A vindecat Bolnavii care s-au aflat Acolo, pe cei îndrăciți – De duhuri rele stăpâniți. Duhuri și draci Îl cunoșteau: Cine-i Iisus, cu toți știau. De-aceea, El le-a poruncit
35Să tacă. Zorii s-au ivit, Și-abia atunci, într-un târziu, Să caute un loc pustiu, Iisus plecat-a din cetate, Spre-a se ruga-n singurătate.
36Simon, de gloată însoțit,
37L-a căutat. Când L-a găsit, I-a spus: „Cu toți Te căutăm.”
38El a răspuns: „Hai să plecăm Și-n alte părți, că Eu voiesc, La toți, să propovăduiesc – Doar pentru-aceasta am ieșit.”
39Astfel, a propovăduit Iisus, în Galileea toată – În sinagogi – și vindecată Fost-a oricare neputință Și orice fel de suferință. Bolnavii se tămăduiau, Cei îndrăciți se linișteau.
40În fața Lui, s-a arătat Un biet lepros. A-ngenunchiat Și-a zis: „Doamne, dacă voiești, Tu poți ca să mă curățești.”
41O mare milă L-a cuprins, Și-atunci, când mâna Și-a întins Spre el, privindu-l blând, Iisus, Leprosului acel, i-a spus: „Iată, doresc! Fii curățat!”,
42Iar lepra i s-a vindecat.
43Apoi, Iisus i-a poruncit:
44„Acum, că te-ai tămăduit, Cu nimenea să nu vorbești, Ci caută să te grăbești Și preotului te arată, Iar darul ce a fost, odată – De către Moise – rânduit, Pentru cel ce s-a curățit De lepră, să îl duci, să fie, Pentru preoți, drept mărturie.”
45Dar omul, cum L-a părăsit, În gura mare, a vestit Tot ceea ce s-a petrecut. Astfel, Iisus n-a mai putut Să mai pătrundă în cetăți – Precum făcuse-n alte dăți – Ci în pustietate sta Și-acolo, lumea-L căuta.