1„Dacă-I aduce cineva, Lui Dumnezeu, un dar, cumva, Și-acesta e o jertfă care Luată este din mâncare, Darul cu care o să vină Va fi din floarea de făină. Iată cum fi-va pregătită: Cu untdelemn va fi stropită, Apoi tămâie-adăugată.
2Ea, preoților, va fi dată. Aceștia – precum bine știi – Vor fi ai lui Aron copii. Un pumn, din floarea de făină, Să ia preotul și să vină Ca s-o arunce pe altar, Unde va arde acest dar, Care întâi s-a pregătit Cu untdelemn – cum am dorit – Și cu tămâia ce o are. Acesta-i darul din mâncare, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.
3Apoi, ceea ce va rămâne Din daru-acesta, se cuvine Ca preoților a fi dat. Deci de Aron va fi luat, În urmă, restul darului, Precum și de feciorii lui. Din darurile câte sânt, Acesta e un dar prea sfânt, Adus în fața Domnului Și ars de para focului.
4Atunci când jertfa de mâncare Luată e din ceva care Copt e-n cuptor, vreau să se știe Că ea va trebui să fie Numai din turte nedospite Și din plăcinte pregătite, Ce din făină-s frământate Și-s cu ulei amestecate.
5De vei aduce un dar care Îl dai drept jertfă de mâncare, Și e o turtă nedospită – Ce în tigaie-i pregătită – Darul acesta – să se știe – Cum că făcut are să fie Doar din făină frământată, Cu untdelemn amestecată.
6Turta-n bucăți să o-mpărțești Și, cu ulei, să o stropești. Aceasta este un dar care E dat drept jertfă de mâncare.
7Dacă ai să aduci, în dar, O turtă coaptă pe grătar – S-o dai ca jertfă de mâncare – S-o faci din a făinii floare; Ea trebuie-a fi frământată, Cu untdelemn amestecată.
8Darul acesta de mâncare, Făcut din aste lucruri, are Să fie-adus preotului, Să-l ducă-n fața Domnului, Căci preotul ia acest dar Și îl așează pe altar.
9Din daru-acesta de mâncare, Pe care-l dai, preotul are Ca să rețină, mai ‘nainte, Partea de-aducere aminte, Căci astă parte doar – din dar – Trebuie arsă pe altar. Acesta este un dar care E dat ca jertfă de mâncare, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, I S-a făcut.
10Apoi, ceea ce va rămâne Din daru-acesta, se cuvine Ca preoților a fi dat. Deci de Aron va fi luat, În urmă, restul darului, Precum și de feciorii lui. Din darurile câte sânt, Acesta e un dar prea sfânt, Adus în fața Domnului, Și ars de para focului.”
11„Voiesc să știe fiecare, Că nici o jertfă de mâncare, Ce pentru Domnu-n dar s-a dat, Să nu fie cu aluat. De-asemeni, încă se mai cere Să nu se facă nici cu miere – A voastră jertfă de mâncare – Ci doar din a făinii floare. Ea fi-va-n fața Domnului, Arsă de para focului.
12Din ceea ce-ntâi a rodit Pământul, este-ngăduit Ca să aducă fiecare, Câte o jertfă de mâncare. Din ele, nu va fi făcut Un dar, de un miros plăcut, Și nu veți arde acest dar – Adus din roade – pe altar.
13Orișice dar pentru mâncare Va trebui sărat cu sare. Mereu, ea să se folosească. Nicicând, sarea să nu lipsească, Pentru că ea, pe-acest pământ, E semnul tău, de legământ Ce ți-a fost dat de Dumnezeu. Deci te vei îngriji, mereu, Ca darurile de mâncare Să le-nsoțești numai cu sare.”
14„De vei aduce, Domnului, Din roadele pământului – Întâi culese – un dar care Este o jertfă de mâncare, Să aduci spice pârguite Care, la foc, vor fi prăjite; Iar boabele, din spic luate, Vor trebui a fi pisate.
15Peste aceste boabe noi, Ulei vei pune, mai apoi, Ce cu tămâie-i presărat. Darul, în ăst fel preparat, Vreau ca să știe fiecare, Că este un dar de mâncare.
16Apoi, din boabele pisate Și din ulei, vor fi luate – De preot – câte-o parte doar, Cari arse fi-vor pe altar. Jertfa va arde, însoțită Și de tămâia dăruită. Acesta este un dar care E dat drept jertfă de mâncare, Pusă în fața Domnului, Arsă de para focului.”