1Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:
2„Copiilor lui Israel, Tu să le spui, în acest fel: „Iată care-i porunca dată, Pentru femeia-nsărcinată: De are ca să zămislească Un prunc de parte bărbătească, Ea, șapte zile, să se știe Că necurată va să fie. Deci necurată va fi ea, Ca și atunci când îi venea Vremea sorocului. Apoi,
3A opta zi, trebuie voi, Copilul, ca să îl luați Și împrejur să îl tăiați.
4Treizeci și trei de zile, ea – Femeia – trebuie să stea, De sânge, să se curățească. În acest timp, să se ferească Să nu atingă lucruri sfinte. De-asemenea, să ia aminte Că până nu i se-mplinește Timpul în cari se curățește, La sfântul Meu locaș, să știe Că e oprită ca să vie.
5Dacă cumva, naște o fată, Doar paișpe zile-i necurată – Ca și atunci când îi venea Sorocul. Să rămână ea, De sânge, să se curățească, Până când o să se-mplinească Șaizeci și șase zile. Iar
6Când împlinește așadar, Vremea în care-i curățată – După băiat sau după fată – Să vină-n ușa cortului Și să îi dea, preotului, Un miel de-un an, care-l socot Să fie ardere de tot. Doi pui de porumbel să dea, Sau dacă nu, o turturea. Aceștia vor avea menire De jertfă pentru ispășire
7Preotu-n urmă să le ia Și, ispășire, pentru ea, Să facă-n fața Domnului, Jertfindule-n ‘naintea Lui. Astfel, prin jertfa dăruită, Femeia este curățită De scurgerea sângelui ei. Aceasta e, pentru femei, O lege care le e dată Când au născut băiat sau fată.
8Dacă nu poate da un miel, Să dea doi pui de porumbel, Sau să dea două turturele. Să fie păsările-acele Drept jertfe: una o socot A fi o ardere de tot, Și-a doua va avea menire De jertfă pentru ispășire. Preotu-n urmă să le ia Și, ispășire, pentru ea, Să facă-n fața Domnului, Jertfindu-le-naintea Lui. Astfel, prin jertfa dăruită, Femeia fi-va curățită.”