1A doua parte-a revenit Lui Simeon. El a primit A doua parte de moșie, În a lui Iuda seminție.
2Astă moșie a avut Cuprinsă în al ei ținut, Multe cetăți: întâi Beer-Șeba; Urmând Molada și cu Șeba;
3Hațar-Șual a mai venit, Bala s-a mai adăugit, Iar după ea Ațem urma,
4Cu Eltolad, Betul, Horma;
5Continua al lor șirag, Cu Hațar-Susa și Țiclag; La rând era Bet-Marcabot,
6Șaruhen și Bet-Lebaot. Deci treisprezece-au fost de toate, Cetăți cu sate-nvecinate.
7Eter, Așan, Ain au urmat; Rimonul s-a adăugat, Fiind patru cetăți de toate, Cu satele alăturate.
8Acel ținut a mai cuprins Și satele ce s-au întins Pân’ la Balat-Beer – cel care Se știe că și-alt nume are: E cunoscut și ca Ramat, Și-n miazăzi e așezat. Aceasta-i moștenirea care Neamul lui Simeon o are, După familiile lor Și casele părinților.
9El a luat-o-n stăpânire, Din partea dată moștenire Pentru-a lui Iuda seminție Căci s-a vădit acea moșie Dată lui Iuda, mult mai mare, Față de fiii ce îi are. De-aceea, din moșia lor, S-a dat Simeoniților.
10A treia parte-a revenit Lui Zabulon. El a primit Astfel, atuncea, o moșie, Pentru întreaga-i seminție.
11Hotarul ei se întindea Pân’ la Sarid și se suia Către Mareala – până sus – În drumul său către apus, Mergând la Dabeșet, în zare, Și atingea pârâul care Curgea pe la Iocneam. Apoi,
12De la Sarid cotea-napoi Și către răsărit mergea, Iar în Chislot-Tabor sosea. De-acolo, spre Dabrat, pornește Și-apoi, în Iafia, sosește.
13La răsărit de locul care, Ghita-Hefer drept nume, are, Hotaru-n urmă a pătruns, Prin Ita-Cațin și-a ajuns Drept la Rimon și-apoi, la Nea.
14La miazăzi se întindea Spre Hanaton, prinzând astfel, Valea chemată Iftah-El.
15Între hotare s-a aflat Șimron, Ideala și Catat; Și Nahalalul s-a găsit, Cu Betleemul la sfârșit. Douăsprezece au fost toate Cetățile, cu-ale lor sate.
16Aceasta-i moștenirea care, Neamul lui Zabulon o are.
17A patra parte-a revenit Lui Isahar. El a primit Astfel, atuncea, o moșie, Pentru întreaga-i seminție.
18Hotarul ei se întindea Din Izreel și ajungea La Chesulot. Apoi se-ntinde Până, Sunemul, îl cuprinde.
19De-acolo, dacă-l urmărim, Ajunge la Hafaraim, Șion și-apoi Anaharat.
20Rabitul l-a înconjurat, Urmând Chișionul și Abeț;
21Apoi En-Hada, Bet-Pațeț, Remetul și cu En-Ganim.
22Pe la Tabor îl mai găsim, La Șahațima și-n sfârșit, Pe la Bet-Șemeș a ieșit, Iar apele Iordanului S-au așezat în calea lui. Deci șaisprezece-au fost de toate, Cetățile, cu-ale lor sate.
23Aceasta-i moștenirea care, Neamul lui Isahar o are, Cu tot șirul cetăților Și satele din jurul lor.
24A cincea parte-a revenit Pentru Așer. El a primit Astfel, atuncea, o moșie, Pentru întreaga-i seminție.
25Hotarele ei începeau De la Helcat și cuprindeau Hali, Beten, Acșaf și trec
26Pe la Amead, Alamelec Și-apoi Mișeal. Înspre apus, Pân’ la Carmel ele s-au dus Și-acolo au înconjurat Ținutul lui Șihor-Libnat;
27Apoi porneau spre răsărit, La Bet-Dagon, și au ieșit La Zabulon, la Iftah-El, La miazănoapte de Neiel Și Bet-Emec. Mergeau apoi, Către Cabul și înapoi, Spre stânga, ele se-ntorceau.
28Înspre Ebron se îndreptau, Rehob și Cana și Hamon, Ieșind în urmă la Sidon.
29Coteau de-acolo, înapoi, Spre Rama, ajungând apoi, Lângă cetatea ‘ceea tare A Tirului, ieșind la mare, Spre Hosa, după ce-au tăiat Acel ținut, Aczib, chemat.
30Între hotarele întinse, Uma, Afec, Rehob sunt prinse. Sunt douăzeci și două toate Cetățile acolo-aflate Și-nconjurate se găseau De satele ce le-nsoțeau.
31Aceasta-i moștenirea care, Familia lui Așer o are.
32A șasea parte-a revenit Pentru Neftali. A primit Și el, atuncea, o moșie, Pentru întreaga-i seminție.
33Hotarul ei se întindea De la Helef și-asemenea, De la Alon, trecând apoi, Prin Țananim și înapoi, Prin Adami-Necheb. Astfel, Ajunge pân’ la Iabneel Și la Lacum; iar drumul lui Se-oprea-n apa Iordanului.
34Către Aznot-Tabor, în sus, Se întorcea către apus Și se ducea către Hucoc. Se atingea, în acel loc, Cu Zabulon – în sud găsit – Cu-Așer și Iuda-n asfințit. La răsăritul soarelui, Era apa Iordanului.
35Cetățile ce le aveau Ai lui Neftali fii, erau: Țidimul, Țerul și Hamat Și Chineretul și Racat;
36Adama, Rama și Hațor,
37Chedeș, Edrei și En-Hațor;
38Și Iireonu-apoi era, Bet-Șemeș se mai înșira Și Migdal-El; au mai urmat Horemul și cu Bet-Anat. Nouăsprezece-au fost de toate, Cetăți, cu sate-nvecinate.
39Aceasta-i moștenirea care, Familia lui Neftali-o are, Cu tot șirul cetăților Și satele din jurul lor.
40A șaptea parte-a revenit Apoi, lui Dan. El a primit Astfel, atuncea, o moșie, Pentru întreaga-i seminție.
41Din Țorea, granița pornea Spre Eștaol și ajungea La Ir-Șemeș, apoi mergând
42La Șalabin și atingând Itla, intrând în Aialon,
43Elon, Timnata și Ecron,
44Elteche, Ghibeton, Balat,
45Iehud, Bene-Berac de-ndat’, Mergând până la Gat-Rimon,
46La Me-Iarcon și la Racon Pân’ la acel hotar pe care Iafo, în fața sa, îl are.
47Fiii lui Dan au mai avut În stăpânire și-alt ținut, Căci la Leșem ei s-au suit Și prin război l-au cucerit. Prin ascuțișul sabiei, Au fost trecuți atunci toți cei Care-n acel ținut au stat. Fiii lui Dan s-au așezat Acolo-apoi, de-au locuit. Ținutul, „Dan”, ei l-au numit, Iar numele care l-au dat E după tatăl lor luat.
48Aceasta-i moștenirea care, Întreg neamul lui Dan o are, Cu tot șirul cetăților Și satele din jurul lor.
49După ce fost-a isprăvit Pământul țării de-mpărțit Pe numărul de seminții, Cu toți ai lui Israel fii Au hotărât ca să îi dea Lui Iosua – cel ce-l avea, Pe Nun, părinte – stăpânire, Peste-o anume moștenire, Pe cari s-o aibă, în popor, Aflată în mijlocul lor.
50După porunca Domnului, Ei au făcut pe voia lui, Dându-i cetatea ce-o dorea. Timnat-Serah, ea se numea Și așezată o găsim, În muntele lui Efraim. Cetatea astfel dobândită, A fost, din nou, de el, zidită, Iar după ce a isprăvit, În ea a stat de-a locuit.
51Acestea-s părțile-așadar, Pe cari preotul Eleazar, Cu Iosua – acela care, Pe Nun, ca și părinte-l are – Precum și cu aceia cari Sunt, peste seminții, mai mari, Le-au dat, prin voia sorților, În stăpânire, la popor. Cortu-ntâlnirii s-a aflat La Silo, când au aruncat Sorții în fața Domnului, Pentru-a-mpărți poporului, Țara aceea minunată Care, de Domnul, le-a fost dată.