1A lui Israel adunare La Silo-a stat, în așteptare Și-acolo fost-a așezat Al întâlnirii cort, de-ndat’. Supus, întreg cuprinsul țării Se întindea în largul zării.
2Dintre-ai lui Israel copii, Mai erau șapte seminții Care n-aveau în stăpânire, Încă nimic, drept moștenire.
3Atunci spre-ntregul Israel, Iosua zise-n acest fel: „Cât credeți că mai leneviți, Până când iar o să porniți Să luați țara-n stăpânire, Pe care-a dat-o moștenire Pentru ai voști’ părinți, mereu, Din vremea veche, Dumnezeu?
4În fața mea, voiesc să vie Câte trei inși, de seminție. La drum, aceștia să pornească Și-un plan apoi, să întocmească, Pentru-mpărțirea țării, bine. În urmă, vor veni, la mine.
5În șapte părți, țara – apoi – Va fi-mpărțită între voi. Iuda la miazăzi să fie, Iar a lui Iosif seminție La miazănoapte o să stea.
6Un plan al țării, veți avea Voi de făcut, ca noi să știm, Întreaga țară, s-o-mpărțim În șapte părți. Plecați dar voi, Și să-mi aduceți planu-apoi. Din țară, când o să veniți, Atuncea eu voiesc să știți Că-n fața Domnului apoi, La sorți, voi trage, pentru voi, Pentru a voastră moștenire.
7Leviții, însă-n stăpânire, Nu au să aibă, în popor, Moșii, căci moștenirea lor E preoția Domnului În mijlocul poporului. Ruben și Gad au căpătat Pământ. Moșii, și-au mai luat Și jumătate dintre case, Din seminția lui Manase. Moise le-a dat în stăpânire, Bucata lor de moștenire – Așa precum ei au dorit – Peste Iordan, la răsărit.”
8Când oamenii cari s-au ales Să facă planul, au purces Prin țară, Iosua le-a spus: „Străbateți țara-n jos și-n sus, În lung și-n lat. S-o măsurați Și-un plan, în urmă, să îmi dați. Aici, la Silo mă găsiți, Atunci când o să reveniți. În fața Domnului apoi, La sorți voi trage, pentru voi, Pentru a voastră moștenire Ce-o veți lua în stăpânire.”
9Bărbați-aceia au plecat Și-au bătut țara-n lung și-n lat. Așa precum li s-a cerut, Un plan, în urmă, au făcut, După cetățile pe care Țara-n cuprinsul ei le are, Și-n șapte părți au împărțit Ținutul care l-au găsit. Planul pe care l-au făcut, Fost-a-ntr-o carte-apoi trecut. La Silo – când s-au înturnat – Lui Iosua, l-au înmânat.
10Atuncea el – precum a spus – În fața Domnului s-a dus, La Silo, unde a luat Sorții pe crai i-a aruncat. Pe baza lor, a împărțit Țara întreagă și-a primit Oricare om din Israel, Atunci, o parte, în ăst fel.
11Pe Beniamin, sorți-au căzut, Iar fiii săi parte-au avut, După familiile lor – Și casele părinților – De un pământ. A lor moșie, Între-a lui Iuda seminție Și-ntre-a lui Iosif, s-a aflat.
12Hotarul ce l-a separat, În miazănoapte se pornea De la Iordan și se ducea Spre Ierihon și-apoi, în sus, Pe muntele de la apus, Ieșind, în urmă, în câmpie, La Bet-Aven, chiar în pustie.
13De-acolo, pe la Luz trecea, Spre miazăzi – deci el mergea Și ajungea pân’ la Betel – De unde-n munte urca el. Se pogora acel hotar, Apoi, la Atarot-Adar, Fiind, în felu-acesta, scos La Bet-Horonul cel de jos, Cari este-n miazăzi aflat.
14Spre muntele ce-i așezat În fața lui – înspre apus – Hotaru-n urmă a fost dus. Cotea în jurul muntelui Din fața Bet-Horonului Și către miazănoapte-apoi, Se întorcea el, înapoi. La Chiriat-Bal ajungea, Cetate-n care stăpânea Doar a lui Iuda seminție Și care, după cum se știe, E Chiriat-Iearim chemată.
15Granița-n miazăzi aflată, Din Chiriat-Iearim pornea Drept înainte și mergea, Neabătută, spre apus Și spre izvoare urca, sus, La apa Neftoahului.
16Apoi, din vârful muntelui, El cobora în a sa cale, Până la Bet-Hinom, în vale. În miazănoapte a avut Al Refaimiților ținut. Prin valea din Hinom trecea Care în miazăzi avea Ținutul Iebusiților. Mergea pe lângă țara lor Și ajungea, în acest fel, În urmă, la En-Roguel.
17Prin miazănoapte ajungea La En-Șemeș și atingea Apoi, și Gheliotul – care, Suișul Adumim îl are În fața lui – și s-a-ndreptat Spre piatra care s-a chemat „A lui Bohan” – el e fecior Din neamul Rubeniților.
18Prin miazănoapte-apoi, trecea Și la Araba ajungea –
19Și la Bet-Hogla – după care Hotarul ajungea la mare. El atingea marea Sărată, La golful care se arată Chiar lângă gura de vărsare A râului Iordan, în mare.
20Râul Iordan a stabilit Hotarul de la răsărit. Aceasta-i moștenirea care, Neamul lui Beniamin o are.
21Cetățile ce le aveau Fiii lui Beniamin, erau: Întâi, Bet-Hogla li s-a dat; Emec-Chețițul a urmat.
22Apoi Betelul s-a lipit Și Bet-Araba a venit, Urmate de Țemaraim,
23Para și Ofra și Avim. La ele s-au adăugat
24Chefar-Amonai și-a urmat Ofni și Gheba la sfârșit, Iar după cum s-a socotit, Doișpe cetăți au fost de toate, Cu satele învecinate.
25Rama și Gabaon urmară, Berotul li se-alăturară,
26Mițpa, Chefira, după care Moța e prinsă-n numărare;
27Rechem și Irpeel urmează, Tareala se alăturează,
28Ierusalim, Țela, Ghibeat Și-apoi Elef și Chiriat. Paișpe cetăți au fost de toate, Cu satele alăturate. Aceasta-i moștenirea care, Neamul lui Beniamin o are, După familiile lor Și casele părinților.