Jeremiah 47
1 Iată cuvântul cel de sus Care de Domnul a fost spus Și care e o prorocire, Prin Ieremia, cu privire La Filisteni. Aste cuvinte Rostite-au fost, mai înainte Ca Faraon să năvălească În Gaza și s-o nimicească.
2 „Așa vorbește Domnul: „Iată, Din miazănoapte se arată Cum se ridică ape mari. Asemeni sunt râului cari Iese din matcă și se-ntinde Asupra țării și cuprinde Cetatea, înecând pe cei Ce sunt locuitori ai ei. Țipă cu toții, disperați, Și se bocesc, înspăimântați
3 De huruitul carelor, De scârțâitul roților, De tropotul cailor care Se-apropie în goană mare. Părinții n-au să mai voiască, Spre-ai lor copii să mai privească, Căci au să fie vlăguite Al lor mâini și ostenite, Încât nu vor mai căuta La ai lor prunci a se uita,
4 Pentru că vine ziua-n care A Filistenilor suflare Are să fie nimicită. În acea zi, va fi stârpită Și lumea care se vădea Precum că ajutor dădea, Fiind în slujba Tirului Și-asemeni a Sidonului. Căci Domnul o să-i nimicească Pe Filisteni și-o să zdrobească Și rămășița cea pe care Ostrovul, zis Caftor, o are.
5 În timpul care o să vie, Gaza, pleșuvă, o să fie. Ținutul Ascalonului Și restul din văile lui Are să piară!” „Până când, În a ta piele, ai de gând Ca tăieturi să-ți scrijelești, Ca să se vadă că jelești?”
6 „Ah! Sabie a Domnului, Capăt când pui măcelului, Ca să te odihnești odată? Întoarce-te, ca așezată Să fii în teacă! Te oprește Și cată de te liniștește!”
7 „Dar cum poate să se oprească Și cum să se mai liniștească, Dacă mânia Domnului, În contra Ascalonului Și-a coastei mării a-ndreptat-o, Neîncetat, și-a ațâțat-o?”