Jeremiah 39
1 Ierusalimul a căzut Când Zedechia a făcut, Ani nouă, de când împărat, În Iuda, fost-a așezat. În an, tocmai se potrivea, Luna a zecea că-ncepea, Când peste-al lui Iuda hotar, Trecut-a Nebucadențar – Acela care sta pe tron, Drept împărat, în Babilon – Mergând cu toată oastea lui Contra Ierusalimului Pe care l-a împresurat Un timp destul de-ndelungat.
2 Oștile lui, nenumărate, Intrară-n urmă, în cetate, În anu-al unsprezecelea, De când În Iuda se vădea Că a ajuns să ia domnia Cel ce se cheamă Zedechia. În an, tocmai se potrivise, A patra lună că venise. A noua zi a început Și-atunci Haldeii au putut Ca să pătrundă în cetate.
3 La porțile cele aflate În mijloc, au venit cei cari Erau peste Haldei mai mari Și grabnic le-au înconjurat. Prezenți acolo, s-au aflat Nergal-Șarețer, însoțit De Samgar-Nebu. A venit Și Sarsechim, acela care Se dovedea a fi mai mare În oastea cea de slujitori A famenilor dregători. Nergal-Șarețer mai venise, Acela cari se dovedise Drept căpitan al magilor. Li se alăturară lor, În urmă, toți aceia cari În Babilon erau mai mari.
4 Când Zedechia i-a văzut, Nimic, să facă, n-a putut. Cu ai săi oameni de război, A părăsit cetatea-apoi. Când înserarea a venit, Înspăimântați ei au fugit, Mergând de-a lungul drumului Grădinii împăratului, Ieșind pe poarta ce-i aflată Acolo, poartă așezată La cele două ziduri mari. Au luat drumu-acela cari Se îndrepta către câmpie, Sperând ca izbăviți să fie.
5 Însă Haldeii i-au zărit Și pe-a lor urmă au pornit. În câmpul Ierihonului, Pe Zedechia cu ai lui, I-au prins și i-au înfățișat La cel ce fost-a împărat În Babilon. La Ribla dar, Se-aflase Nebucadențar, În al Hamatului ținut. De-ndată ce el i-a văzut Pe prinși-aceia de război, O hotărâre-a dat apoi, În contra lor și imediat,
6 La Ribla, i-a înjunghiat Pe-ai împăratului feciori, Precum și pe-ai săi slujitori, Pe căpeteniile cari În Iuda se vădeau mai mari. Sub ochii împăratului, Fiii și toți oamenii lui Au fost uciși. Apoi, cel care
7 În Babilon era mai mare, Se dovedise nemilos, Căci după ce ochii i-a scos L-a pus în lanțuri de aramă, Și l-a trimis – de bună seamă – În Babilon, pe Zedechia Cari astfel și-a-nceput robia.
8 Și casa împăratului Și casele poporului Arse-au fost de către Haldei. În urmă, dărâmat-au ei, Zidul Ierusalimului, Ce se afla în jurul lui.
9 Nebuzardan – acela care, Peste străjeri era mai mare – În Babilon, robi i-a luat Pe cei care au mai scăpat Din oamenii ce se vădeau Că în Ierusalim ședeau, Cu toată rămășița care Țara lui Iuda o mai are.
10 Dar el, în țară, i-a lăsat Pe cei care s-au arătat A fi săraci și se vădeau Cum că nimica nu aveau. Acestei gloate truditoare I-a dăruit vii și ogoare.
11 Cel care fost-a împărat În Babilon – fiind chemat Drept Nebucadențar – trimise Porunci în Iuda, prin cari zise Către Nebuzardan, cel care, Peste străjeri era mai mare:
12 „Atunci când vei primi solia, Liber să-l lași pe Ieremia. Poartă-i de grijă, nu cumva, Vreun rău să-i facă cineva! Îți poruncesc, în încheiere, Să-i faci tot ceea ce-ți va cere!”
13 Nebuzardan acela care Peste străjeri era mai mare, Nebușazban cari se vădea Că-n stăpânirea lui avea Oștirea cea de slujitori A famenilor dregători, Nergal-Șarețer – acel care Fusese peste magi mai mare – Și căpeteniile cari Se dovedeau a fi mai mari La curtea împăratului Din fruntea Babilonului,
14 De-ndată ce-au primit solia, Trimis-au după Ieremia Care era întemnițat Și-n curtea temniței aflat. Din temniță l-au scos afară Și-n urmă îl încredințară În mâna lui Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea Și-apoi, pe spița neamului, Șafan fusese tatăl lui – Căci după ce avea să iasă, El trebuia a-l duce-acasă. Astfel, prorocul Domnului, În mijlocul poporului, Rămase de a locuit.
15 Cuvântul Domnului, venit La Ieremia, când aflat Fusese el întemnițat În curtea temniței, i-a zis:
16 „Iată, acuma ești trimis La Etiopianul care, Ebed-Melec, drept nume, are. În față-i când ai să sosești, În felu-acesta să-i vorbești: „Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis așa: „Iată că Eu Voi împlini cuvântul Meu. Aduce-voi peste cetate, Acele lucruri arătate De multă vreme. O să vie Nenorociri și-ți e dat ție Ca să le vezi cum se-mplinesc.
17 Pe tine-am să te izbăvesc, În acea zi. Vei fi cruțat. Nu vei ajunge a fi dat Pe mâinile celor de care Tu te-ai temut, fără-ncetare.
18 Te voi scăpa și vei vedea Că nu te-ajunge sabia, Iar viața îți va fi, apoi, Drept a ta pradă de război, Pentru că iată, am văzut, Că-n Mine tu te-ai încrezut.” Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.