1Iată cuvântul Domnului, Spre Ieremia, robul Lui, Rostit pe vremea celui care, Drept Ioiachim, numele-și are – Fiul lui Iosia – aflat În Iuda, pus ca împărat:
2„La casa Recabiților, Du-te și spune-le dar, lor, Să vină-n Casa Domnului. Într-o chilie-a Templului Ai să îi duci și vei avea Grijă, să le dai vin să bea”
3Atunci, cu mine l-am luat Pe cel care este chemat Iazania – acela care, Pe Ieremia, tată-l are Și-apoi pe Habazinia – Pe frații pe care-i avea, Precum și toată casa lor, Ce este-a Recabiților.
4I-am dus la Casa Domnului, Într-o chilie-a Templului. Astă chilie-o foloseau Cei care, din Hanan, erau. Hanan acela se vădea Feciorul lui Igdalia Și era omul Domnului. Aflată-a fost chilia lui, Deasupra celei ce-o avea Cel ce-i chemat Maaseia, Fiind al lui Șalum fecior, Din rândul ușierilor.
5În fața lor, am așezat Vin mult și-apoi i-am îndemnat: „Luați din acest vin și beți Cât veți voi și cât puteți!”
6„Nu bem!”– răspunseră îndată – Căci tu să știi că al nost’ tată – Cari, Ionadab, este chemat Și din Recab s-a întrupat – Să nu bem vin, ne-a poruncit Și-n felu-acesta ne-a oprit De a bea vin atât pe noi, Cât și pe-ai noști’ urmași apoi.
7Altă poruncă ne-a mai dat, Zicându-ne: „Voi – niciodat’ – Case să nu vă înălțați, Semințe să nu semănați, Vii și măslini să nu sădiți Și nici vii să nu stăpâniți. Numai în corturi să stați voi, Dacă veți vrea ca, mai apoi, În țara-n care vă găsiți Străini, mult timp să viețuiți.”
8Noi respectăm porunca dată De Ionadab, al nostru tată, Cari este-al lui Recab fecior. Nu-ngăduim nevestelor, Nici fiilor care ne vin, Nici fiicelor ca să bea vin.
9Nici case, noi nu ne zidim, În ele, ca să locuim. N-avem nici vii și nici ogoare, Căci nu vrem câmpuri roditoare.
10Numai în corturi locuim Și căutăm să împlinim Porunca asta, ce-a fost dată De Ionadab, al nostru tată.
11Când Nebucadențar, cel care În Babilon, este mai mare, Asupra țării a venit, Atuncea noi ne-am sfătuit Și-am zis așa: „Hai să fugim! Să mergem la Ierusalim, Să ne ferim de-acei oșteni Cari sunt Haldei și Sirieni!” Așa se face că trăim, Acuma, la Ierusalim.”
12Atunci, Cuvântul Domnului Pornit-a la porunca Lui, Spre Ieremia, să-i vestească Voința cea dumnezeiască:
13„Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis: „Spre Iuda te pornește Și în Ierusalim vestește Aste cuvinte: „Nu voiți Să învățați și să-mpliniți Poruncile ce le-am dat Eu Și s-ascultați de glasul Meu?
14Cuvintele lui Ionadab – Cari este fiul lui Recab – De-ai săi feciori sunt ascultate Și până azi sunt respectate. Ei nu beau vin și-au împlinit Tot ceea ce le-a poruncit Acela cari le e părinte. Voi, însă, n-ați luat aminte La ceea ce v-am învățat, Pentru că nu M-ați ascultat Nici când devreme v-am vorbit, Nici când târziu v-am amintit Cuvintele de mai ‘nainte. N-ați vrut ca să luați aminte Și astfel nu M-ați ascultat!
15Proroci și slujitori v-am dat. Prin cei pe cari vi i-am trimis, Întotdeauna Eu v-am zis: „Să se întoarcă fiecare, Din drumul rău pe cari îl are! Faptele vi le îndreptați! Idoli străini nu căutați! Nu căutați alți dumnezei Și nu vă închinați la ei! În felu-acesta, veți putea, Mereu, în țară-a rămânea, Pentru că ea fusese dată Pentru ai voști’ părinți, odată!” Dar voi v-ați încăpățânat Și ascultare nu Mi-ați dat!
16În schimb, fiii lui Ionadab – Cel ce-i feciorul lui Recab – Au împlinit cu scumpătate, Poruncile ce le-au fost date De către tatăl lor, mereu. Iată că doar poporul Meu, Să Mă asculte, n-a voit!”
17De-aceea, astfel a vorbit Domnul oștirilor, Acel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Peste Ierusalim și-apoi În Iuda, Eu aduce-voi Nenorocirile pe care Vi le-am vestit, fără-ncetare, Pentru că nu M-au ascultat, Nici n-au răspuns când i-am chemat!”
18Și Ieremia-a zis celor Din casa Recabiților: „Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – În felu-acesta a vorbit: „Pentru că voi ați împlinit Poruncile lui Ionadab – Care e fiul lui Recab Și care este, totodată, Pentru al vostru neam, drept tată –
19Iată ce-a hotărât Acel Ce-i Dumnezeu în Israel Și Domn al oștii: „Ionadab – Cel care-i fiul lui Recab – Întotdeauna va avea Urmași ai săi, în fața Mea!”