Jeremiah 27
1 La început – când a venit La-mpărăție și-a domnit, În Iuda, Ioiachim, cel care, Pe Iosia, părinte-l are – Prin Ieremia a fost spus Acest cuvânt, venit de sus, Din partea Domnului, iar el A cuvântat în acest fel:
2 „Domnul la mine a venit Și-aste cuvinte le-a rostit: „Fă-ți niște legături de-ndată Și niște juguri totodată, Pe cari la gât să ți le pui.
3 Trimite-le-mpăratului Cari în Edom e-ncoronat, Celui ce e-n Moab aflat, Celui care este pe tron Peste copiii lui Amon, La împăratul Tirului Și la cel al Sidonului. Să le trimiți la împărați, Prin slujitorii lor aflați În Iuda, la Ierusalim, Care – după cum bine știm – Aduc din țara lor solia, La împăratul Zedechia.
4 Le spune slujitorilor, Să zică împăraților Care în Iuda i-au trimis: „Iată dar, ceea ce a zis Domnul oștirilor, Acel Ce-i Împărat în Israel: „Mergeți degrabă și spuneți Stăpânilor ce îi aveți:
5 Eu am făcut acest pământ Și oamenii cari pe el, sânt. Eu – singur – prin puterea Mea, Am mai făcut, de-asemenea, Și dobitoacele pe care Fața pământului le are. Eu dau pământul cui Îmi place, Pentru că pot orice a face.
6 Acuma, hotărât-am dar, Să-i dau lui Nebucadențar – Cari Îmi e rob și e pe tron, Drept împărat, în Babilon – Aceste țări. Îi mai dau lui Și fiarele pământului, Care supuse au să-i fie.
7 Astfel, oricare-mpărăție Va fi supusă-n fața lui, Precum și-n fața fiului Și al nepotului ce-l are, Până veni-va vremea-n care Și țara lui are să fie Supusă de o-mpărăție Și de un neam cu mult mai mare, Ce se va dovedi mai tare.
8 Poporul ce se va opune Și care nu se va supune Lui Nebucadențar – cel care, În Babilon, este mai mare – Are să fie nimicit, Pentru că el va fi lovit Cu ciuma și cu foametea Și o să-l taie sabia. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e cel care-a vorbit!
9 Nu vă lăsați dar, înșelați! De-ai voști’ proroci nu ascultați! Nu-i ascultați pe ghicitori, Pe visători, pe văzători, Nici pe cei care se vădesc, În stele, precum că citesc! Nu-i ascultați, când au să zică: „Nu trebuie să aveți frică, Pentru că n-o s-ajungeți voi, Supuși în Babilon apoi!”
10 Oameni-aceștia se vădesc Că doar minciuni vă prorocesc, Pentru ca alungați să fiți Din țară și ca să pieriți
11 Aflați că pe acel popor – Care va fi ascultător Și se supune celui care În Babilon este mai mare – Din țară, nu-l voi strămuta, Ci pe al său pământ va sta Să îl lucreze, să-l păzească Și în ținut să locuiască.”
12 La Zedechia, eu m-am dus Și am zis tot ce mi s-a spus: „Grabnic, supune-te-așadar, Și tu, lui Nebucadențar Care aflat este pe tron, Drept împărat, în Babilon. Numai așa doar, reușiți Tu și poporul, să trăiți.
13 De ce să nu mă ascultați Și-astfel cu viață să scăpați, Să nu v-ajungă sabia, Nici ciuma și nici foametea, Așa precum Domnul a spus Că va păți cel nesupus?
14 Prorocii voștri nu sunt buni, Căci ei vă spun numai minciuni Când zic: „Nu veți ajunge voi, Supuși în Babilon apoi!”,
15 Căci despre ei, Domnul a zis: „Iată că nu Eu i-am trimis. Vorbesc ei în Numele Meu, Însă minciuni vă spun mereu, Ca să ajungeți izgoniți Din țară și ca să pieriți! De-i ascultați, pieriți și voi Și toți prorocii voștri-apoi!”
16 Pe preoți i-am mai înștiințat Și la popor am cuvântat: „Domnul a zis: „Seama luați! De-ai voști’ proroci, nu ascultați, Când spun: „Uneltele pe care Casa lui Dumnezeu le are, Din Babilon vor fi aduse, La locul lor să fie puse!” Acești proroci, când vă vorbesc, Numai minciuni vă prorocesc.
17 Nu-i ascultați în ce vor spune! Voi trebuie a vă supune Celui ce este-ncoronat În Babilon ca împărat. Numai așa, voi o să fiți, Din gheara morții, izbăviți. De ce să fie dărâmată Astă cetate minunată?
18 Dacă-s proroci, precum au zis, Și dacă Domnul i-a trimis – Având Cuvântul Domnului – Să mijlocească-n fața Lui, Pentru uneltele pe care, Azi, la Ierusalim, le are Atât casa-mpăratului, Precum și Casa Domnului, Pentru a nu fi adunate Și-n Babilon a fi mutate.
19 Căci iată, Domnul oștilor A spus în ăst fel, privitor La stâlpi, la marea de aramă, La temelii – de bună seamă – Și la uneltele pe care, Încă, cetatea le mai are
20 Și n-au fost ridicate dar, De către Nebucadențar, Spre-a le muta la al său tron Care se află-n Babilon – Când a luat, după cum știm, Drept robi, de la Ierusalim, Pe cel ce-n Iuda stăpânea Și se chema Ieconia, Precum și pe aceia cari, În Iuda, se vădeau mai mari. Ieconia este cel care, Pe Ioiachim, părinte-l are.
21 Iată dar, ce a cuvântat Cel care e încoronat Drept Domn al oștilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – Despre uneltele pe care, Azi, la Ierusalim, le are Atât casa-mpăratului, Precum și Casa Domnului:
22 „Uneltele vor fi luate Și-n Babilon vor fi mutate. Acolo, ele-au să rămână O vreme-ndelungată, până Am să le caut Eu și-apoi, Le voi aduce înapoi, Aici, unde sunt azi aflate, De unde ele-au fost luate. Așa va fi căci – negreșit – Domnul e cel care-a vorbit!”