Isaiah 56
1 „Așa vorbește Dumnezeu: „Păziți ce este drept mereu, Și faceți doar ce este bine; Căci a Mea mântuire vine Și-apoi neprihănirea Mea – Curând, curând – se va vedea, Pentru că peste firea toată, E gata a fi arătată.
2 Ferice e de omul care, Să facă acest lucru, are, Precum și de-al său fiu cari știe, În el, statornic să se ție, Păzind mereu, al Meu Sabat Spre a nu-l pângări vreodat’, Și stăpânindu-și brațul său, Ca să nu facă nici un rău!
3 Străinii cari au să voiască, De Domnul să se alipească, Să nu zică: „Domnul, pe noi, Are-a ne despărți apoi, De-al său popor!”. De-asemenea, Nici famenul nu va avea Voie să zică: „M-am uitat Și văd că sunt un pom uscat!”,
4 Căci Domnul, astfel, a vorbit: „Toți famenii care-au păzit Sabatele și au făcut Doar ceea ce Îmi e plăcut – Pentru că ei statornici sânt Mereu, în al Meu legământ –
5 Au să primească-n Casa Mea, Un loc. Un nume vor avea, Nume cu mult mai bun – pot zice – Decât cei cari sunt fii și fiice. Numele dat lor o să fie Un nume pentru veșnicie.
6 Pe cei străini – ce-au să dorească De Domnul să se alipească Pentru ca să-I slujească Lui Iubind Numele Domnului, Păzind mereu al Lui Sabat Spre a nu-l pângări vreodat’, Și-arată că în stare sânt Să țină al Meu legământ –
7 Am să-i aduc, în urmă, Eu, La muntele cel sfânt al Meu, Și-o nesfârșită veselie, Asupra lor are să vie, Atuncea când au să se adun În Casa Mea de rugăciune. Jertfe și arderi au să-Mi dea, Pe-altarul Meu, în Casa Mea. Aceste jertfe, pregătite De către ei, vor fi primite. Atunci, Casei i se va spune Drept Casă pentru rugăciune A tuturor neamurilor Și-a tuturor popoarelor.”
8 Așa vorbește Dumnezeu Care îi strânge, tot mereu, Pe cei care s-au risipit Și din Israel au ieșit: „Voi strânge și alte popoare Și neamuri care sunt sub soare, Pe lângă cei ce i-am chemat Și cari, acum, i-am alungat.”
9 „Veniți voi, fiarelor, cu toate, În câmpuri sau păduri, aflate! Degrabă să vă adunați! Veniți! Veniți ca să mâncați!
10 Sunt orbi cei care îl păzesc. Pricepere nu dovedesc. Câini muți sunt ei și aiurează. Stau tolăniți și dormitează.
11 Totuși, sunt niște câini în care Zace o lăcomie mare Și nu se satură nicicând. Niște păstori, lângă oi, stând, Sunt ei, însă sunt dovediți Că de pricepere-s lipsiți. De drum, își vede fiecare Și de folosul ce îl are.
12 „Veniți” – zic ei – „vom căuta Vin mult și ne vom îmbăta, Căci vom găsi băuturi cari Amețitoare sunt și tari! Mâine, așa precum ne place, La fel ca astăzi noi vom face, Ba – dacă vrem – vom căuta Ca și mai rău a ne purta!”