Bible

1 „Mereu, în dragostea frățească, Aș vrea ca să se stăruiască. 2 De-asemenea, dragii mei frați, De-a primi oaspeți, nu uitați; Căci mulți cari, oaspeți, au primit, Pe îngeri chiar, i-au găzduit, În casa lor, fără să știe Cine le-a fost în ospeție. 3 Vă-ndemn apoi, să nu-i uitați Pe cei ce sunt întemnițați, Ca și cum v-ați afla chiar voi, În lanțurile lor; apoi, Nici pe cei care-s chinuiți, Căci toți, un trup, alcătuiți. 4 Căsătoria – să se știe – Mereu, în cinste, să se ție, Iar patul să fie curat, Ferindu-l de a fi spurcat. Căci Dumnezeu, și pe curvari Și-asemeni și pe preacurvari, Are ca să-i aducă-odată, La a Sa dreaptă judecată. 5 Banii, nicicând, să nu-i iubiți, Ci vreau ca să vă mulțumiți Cu ce aveți, căci El a zis – Iar în Scripturi se află scris – Că „Nicicând, n-am să te las Eu, Ci te voi însoți, mereu. În nici un chip, nu șovăiesc, Și n-am ca să te părăsesc”. 6 Plini de încredere apoi, Putem să spunem, astfel, noi: „Domnul e ajutorul meu Și nu mă tem, căci El, mereu, Mă ocrotește și-mi dă pace. Ce va putea omul, a-mi face?” 7 Să v-amintiți, necontenit, De toți cei care v-au vestit Cuvântul de la Dumnezeu. Băgați de seamă, tot mereu, La felu-n care-au viețuit, Precum și la al lor sfârșit. Dați-vă dar, toată silința, Pentru a le urma credința! 8 Și ieri și astăzi – ne-ndoios – Același e Iisus Hristos Și tot la fel, are să fie Și-acum, dar și în veșnicie! 9 De-nvățături străine – voi – Să nu fiți amăgiți apoi. Căci este bine, întărită De-a vă fi inima, zidită Prin har numai, la fiecare Și nicidecum, prin vreo mâncare. Mâncările nu le-au slujit, Deloc, celor ce le-au păzit. 10 Dragii mei frați, știți că, la noi, E un altar; mai știți apoi, Că mulți, acolo, se găsesc Și doar pentru altar slujesc, Însă n-au nici un drept în dar, Spre a mânca, de la altar. 11 Într-adevăr, un dobitoc Are să fie ars în foc, După ce e înjunghiat Și sângele i s-a luat, De către preotul cel mare, Care apoi, să-l ducă are, În Locul cel „prea sfânt” chemat, Drept ispășire de păcat. Trupul de dobitoc jertfit, „Din tabără, e – negreșit – Afară scos și ars în foc Va fi, într-un anume loc”. 12 Și cu Iisus a fost la fel. Cu al Său sânge, a vrut El, Norodul, ca să îl sfințească, Și a ieșit să pătimească, În urmă, dincolo de poartă, Spre a schimba a lumii soartă. 13 La fel să facem dar, și noi: Din tabără ieșind apoi, Să fim alături Domnului Și să răbdăm ocara Lui. 14 N-avem cetate stătătoare, Aici, ci una viitoare, Noi căutăm ca să găsim. 15 Lui Dumnezeu, să-I dăruim – Prin El – o jertfă, fiecare, Spre lauda Lui, jertfă care E rod al buzelor celor Care, mereu, în drumul lor – În orice loc ei se găsesc – Al Său Nume-l mărturisesc. 16 De binefaceri, nu uitați, Ci darnici să vă arătați, Căci aste jertfe sunt, mereu, Plăcute, pentru Dumnezeu. 17 De-ai voști’ mai mari, să ascultați: Supunere să le-arătați, Căci priveghează peste voi, La sufletele voastre apoi, Ca unii cari – fără-ndoială – De ele, da-vor socoteală. În acest fel, să vă purtați, Cu-aceștia dar, dragii mei frați, Căci vreau ca lucrul lor să fie Făcut, mereu, cu bucurie, Fără suspine, căci apoi, Nici un folos n-ați avea voi. 18 Și pentru noi, să vă rugați, Căci noi suntem încredințați Cum că un cuget bun avem Și-astfel, în orice loc suntem – În toate lucrurile – bine, Ne vom purta, cu orișicine. 19 Cu stăruință, vă rog eu, Să faceți rugăciuni, mereu, Să pot ajunge înapoi, Să fiu, cât mai curând, cu voi. 20 Iată dar, care-i gândul meu: Vreau ca al păcii Dumnezeu, Care, prin sângele vărsat Atuncea când a încheiat, Cu noi, un veșnic legământ, L-a scos afară din mormânt Pe Domnul nost’, Hristos Iisus – Acela care a fost pus Să fie marele Păstor Al turmei și al oilor – 21 Să facă, în orice, să fiți, Neîncetat, desăvârșiți, Ca să-mpliniți, astfel, apoi, Dorința Lui, având în voi Doar ceea ce, neîndoios, Plăcut Îi este lui Hristos. Slavă să aibă El, din plin, În vecii vecilor! Amin. 22 Vă rog dar, fraților, pe voi, Ca bine să primiți apoi, Cuvintele ce vi le-am zis, Care, foarte pe scurt, le-am scris. 23 Să știți, de-asemeni, dragii mei, Că fratelui nost’ – Timotei – Acuma, drumul, i s-a dat, Și este, deci, eliberat. De va veni, curând, la voi, Îl însoțesc și eu apoi, Pentru că, tare mult, doresc, Din nou, ca să vă întâlnesc. 24 Să spuneți „sănătate” voi, Mai marilor voștri apoi, Precum și sfinților pe care Biserica voastră îi are. De-asemenea, cei care sânt Pe al Italiei pământ, Trimit la fiecare frate – Prin mine-acuma – sănătate. 25 Harul fie cu voi, din plin, În vecii vecilor! Amin.”