Genesis 40— BIV2014

¹În vremea ‘ceea, s-a-ntâmplat Că Faraon s-a supărat Pe doi slujbași împărătești – Paharnic și pitar. Acești,

²Ceva anume-au săvârșit, Astfel încât au reușit, Asupra lor, ca să stârnească Toată furia-mpărătească.

³Așa se face că-au fost puși Sub paza străjilor și duși În temnița, unde ședea Și Iosif prins, asemenea.

⁴Iar căpitanul străjilor Îl puse supraveghetor – Peste acești doi demnitari – Pe Iosif – robul Evreu – cari Făcea de slujbă, lângă ei. Au stat, închiși, oameni-acei, Mai multă vreme. S-a-ntâmplat

⁵Că într-o noapte au visat – Cei doi – câte un vis, și care Putea chiar o interpretare Ca să primească, negreșit.

⁶În zori, când Iosif a venit, Văzându-i triști, i-a întrebat:

⁷„Spuneți, ce vi s-a întâmplat? De ce, în astă zi-nsorită, Fața vă e așa mâhnită?”

⁸Ei au răspuns: „Noi am visat Câte un vis foarte ciudat. Dar nimeni n-o să se găsească, Să poată să le tălmăcească.” „Ăst înțeles e-al Domnului, Dar fiecare – visul lui – Vă rog să mi-l istorisiți – Bine-nțeles, dacă doriți.”

⁹Paharnicul, atunci, a zis: „Bine. Ascultă al meu vis: Priveam și, înaintea mea, O vie falnică creștea.

¹⁰Dădu lăstari via din vis, Iar apoi, floarea și-a deschis, Și-n urmă, struguri a făcut.

¹¹Atunci, în mână am avut Chiar al lui Faraon pahar. Eu, struguri, stors-am în el, iar Apoi, paharul i l-am dat Lui Faraon. Asta-am visat.”

¹²Iosif i-a spus: „Ascultă dar: Mlădițele-s trei zile, iar –

¹³După trei zile – ieși-vei, Din temniță. Din nou, fi-vei Paharnic. Deci, în slujba ta, Ai să fii pus. Vei căpăta Locul avut. Stăpânul tău Își va primi, paharul său, Din mâna ta, ca mai ‘nainte.

¹⁴Te rog numai, adu-ți aminte – Când iarăș’ fi-vei fericit – De mine și de ce-am vorbit. Vreau să te porți cu bunătate, Să pui o vorbă – de se poate – La Faraon, și pentru mine – Să ies din casa asta! Bine?

¹⁵Cu sila, eu am fost luat, Din țara mea, și aruncat În temniță. Dar n-am greșit – Nimica rău, n-am săvârșit.”

¹⁶Mai marele pitarilor A ascultat vorbirea lor, Iar tălmăcirea ce-a fost dată De Iosif, i-a plăcut și-ndată, Plin de speranță, el a zis: „Iată acum, și al meu vis: Pe cap, trei coșuri, eu purtam – Cu pâine albă. Mai aveam,

¹⁷În coșul ce era mai sus, Doar prăjituri – căci eu le-am pus, Lui Faraon, să i le dau; Dar păsările, stol, veneau Și din acel coș au mâncat. Acesta-i visul ce-am visat.”

¹⁸Iosif a spus pitarului: „Iată-nțelesul visului:

¹⁹Trei zile, coșurile sânt Și șters vei fi, de pe pământ, Pentru că fi-vei spânzurat. De-un lemn, vei sta tu, atârnat, Și păsări se vor înfrupta, În acest timp, din carnea ta.”

²⁰A treia zi, s-a întâmplat Că Faraonul și-a serbat Ziua aniversării sale. El a găsit, atunci, cu cale, Un praznic mare ca să dea, Slujbașilor ce îi avea.

²¹Paharnicul a fost adus Și-n slujba lui, a fost repus,

²²Iar pe mai marele pitar, L-a spânzurat. Fusese dar, Precum Iosif a tălmăcit.

²³Paharnicul nu s-a gândit La Iosif – la ce l-a rugat – Ci, pur și simplu, a uitat.