Bible

1 Iacov mergea pe calea lui, Când, cu îngerii Domnului, Pe al său drum, s-a întâlnit. 2 Acel loc, Iacov l-a numit „Mahanaim” – care tradus, E „Tabără-ndoită” spus. I-a dat ăst nume, zicând: „Eu Văd tabăra lui Dumnezeu.” 3 Esau, în Seir, locuia; Țara în care el ședea, E-n al Edomului ținut. Că e mai bine, a crezut Iacov, ca înaintea sa Să meargă soli, și-a zis așa: 4 „Să-i spuneți voi, fratelui meu: „Așa vorbește robul tău Iacov: „Am stat, până acum, În casa lui Laban. La drum, Spre țara ta, eu am pornit, Cu tot ce am agonisit. 5 Am roabe și turme de oi, Măgari și robi, cirezi de boi. Trimit dar soli, spre-a te-nștiința, Căci trecere, ‘naintea ta, 6 Vreau să primesc.” Când au venit, Solii i-au spus: „Noi l-am vestit Pe fratele domniei tale. Esau îți va ieși în cale, Cu patru sute dintre-ai lui.” 7 Iacov, de frica fratelui, A fost, de groază, cotropit. El, oamenii, și-a împărțit În două tabere. Pe urmă, A împărțit și a lui turmă, 8 Zicând: „Esau, de-o să sosească, Și-o tabără o să-mi lovească, Cealaltă fi-va izbăvită, Fiind mult mai adăpostită.” 9 „O, Dumnezeul lui Avram Și-al lui Isac! Nevoie am, De ajutorul Tău, de sus! O Doamne, Tu care mi-ai spus Să mă întorc în țara mea – În care m-am născut. În ea, Ai spus că Te-ngrijești de mine Și că-mi va merge, totul, bine. 10 Pentru credincioșia-Ți mare Și îndurările pe care Le-arăți robului Tău, prea mic Sunt eu, căci iată, cu nimic, Peste Iordan, eu am trecut – Doar un toiag e ce-am avut – Și-acum, atât am dobândit, Că două cete-am împărțit. 11 O rugăminte să-ți fac, vreau: Din mâna fratelui Esau, Doamne, te rog, mă izbăvește! Mă tem că vine și lovește Pe mame, pe copii, pe mine! A mea nădejde e la Tine! 12 Căci Tu ai zis: „Mă îngrijesc Să-ți meargă bine. Te sporesc, Iar cei ce vin pe urma ta, Ca pulberea îi voi sălta.” 13 Iacov, noaptea, și-a petrecut În acel loc. Din ce-a avut, O parte, drept dar a oprit, Pentru Esau. A pregătit, 14 Din caprele cele cornute, Din oi, tot câte două sute; Din țapi, luat-a douăzeci Și tot atâți și din berbeci; 15 Cămilele ce alăptau, Treizeci la număr, se vădeau, Toate fiind cu mânjii lor. Veni și rândul vacilor Și, patruzeci, au fost oprite, De zece tauri însoțite; La măgărițe s-a uitat, Și douăzeci a numărat, De zece măgăruși urmate. 16 Iacov, apoi, aceste toate, Robilor săi le-a-ncredințat – Turmă cu turmă – separat. Sfârșind, a spus: „Iată ce-aș vrea: Veți merge înaintea mea, Și, depărtare, între voi, Aveți ca să lăsați apoi.” 17 Celui dintâi, i-a poruncit: „Atunci când fi-vei întâlnit, De al meu frate – de Esau – Și va-ntreba: „Al cui ești?”, sau „Unde te duci? Dar turma? Ea, A ta e, ori a altuia?”, 18 Răspunde-i: „A robului tău Iacov. Acesta-i darul său, Trimis domnului meu Esau. El vine-n urma noastră.” Vreau 19 Și tu, la fel, să procedezi” – I-a spus celui de-al doilea. „Vezi, Tu – cel de-al treilea – ca și ei, Să faci apoi.” La toți acei, Care aveau turme de dus, Aceleași lucruri, el le-a spus. Ca toți să înțeleagă-apoi, A încheiat zicând: „Deci, voi, Iată ce trebuie să știți Și ce anume să vorbiți, Când frate-meu vă va-ntâlni: 20 „În urma noastră va veni Și Iacov, robul tău.” Căci el, Gândise că darul acel, Pe frate-său, îl va-nmuia Și-atunci, când se vor revedea, Spera să poată căpăta Trecere, și-i va arăta – Fratele său – îngăduință, Primindu-l cu bunăvoință. 21 În timp ce darul a plecat, Iacov rămase de-a-nnoptat, 22 Iar noaptea, după toate-aceste, Luă cele două neveste Și-asemenea, roabele lor. Veni rândul copiilor: Pe toți cei unșpe i-a luat Și-n mare grabă a intrat În apele Iordanului, Trecând prin vadul râului. 23 L-a adăpost când i-a văzut, Întreg avutul și-a trecut Peste-acel râu și-abia apoi, Se-ntoarse, singur, înapoi. 24 Iacov, singur, a înnoptat Și cu un „om”, el s-a luptat, Până când zorii s-au ivit. 25 Văzând că nu l-a biruit, „Omul”, pe Iacov, la picior – La-ncheietura coapselor – Atunci, puternic, l-a lovit Și-ncheietura i-a scrântit. 26 Apoi i-a spus: „Eu mă grăbesc! Mă lasă! Zorii se ivesc!” „Dă-mi binecuvântarea ta! Te las doar de-o voi căpăta!” – Răspunse Iacov. Omu-acel 27 Îl întrebă în acest fel: „Cum te numești?” „Iacov sunt eu”, Răspunse el. „Bine. Mereu, 28 De-acum, ești „Israel” numit. Numele-acesta, l-ai primit Când tu, cu Domnul, ai luptat, Cu oamenii, și-ai câștigat! Iată ce nume ți-am dat eu: „Cel ce-a luptat cu Dumnezeu.” 29 Iacov i-a zis „omului” său: „Spune-mi, care-i numele tău?” El a răspuns printr-o-ntrebare: „De ce vrei tui ca să știi, oare? Spune-mi, de ce m-ai întrebat?” Apoi l-a binecuvântat. 30 Iacov îi puse „Peniel”, Drept nume, locului acel. Prin „Fața Domnului”, tradus E numele, căci el a spus: „Am stat cu Domnul față-n față Și totuși am scăpat cu viață!” 31 Răsărea soarele, când el Trecea pe lângă Peniel. Ușor, din coapsă, șchiopăta – 32 Iar până-n ziua aceasta, Israeliții nu mănâncă Vinele coapselor, fiindcă Domnul, acolo, l-a lovit Pe Iacov, când l-a întâlnit.