Genesis 23— BIV2014

¹Când se-ntâmplau aceste fapte, De-o sută douăzeci și șapte De ani, sta Sara, pe pământ.

²Când o chemă la El, Cel Sfânt, La Chiriat-Arba ședea – Cari și Hebron se mai numea – În țara Canaanului. La căpătâiul soaței lui, Veni Avram să se jelească, Să plângă, să se necăjească.

³În urmă, moarta și-a lăsat, Și de Hetiți, el s-a rugat:

⁴„Eu sunt străin și venetic; Vreau un ogor – oricât de mic – Să-mi dați, ca loc de-nmormântare, Să-mi îngrop moarta, și pe care, Eu am să-l cumpăr de la voi.”

⁵Hetiți-au zis: „Tu ești, la noi, La fel ca și un domnitor

⁶Al Domnului, în ăst popor. Îngroapă-ți moarta, după lege, Și cel mai bun mormânt alege Căci vei vedea cum, negreșit, De nimeni nu vei fi oprit. Deci, ia mormântul orișicui.”

⁷Atunci, în fața neamului – A fiilor ce-ai lui Het sânt – Avram, cu fața la pământ,

⁸Căzu și glăsui apoi: „O, domnii mei, vă rog, pe voi, Să mergeți la Efron – de vreți – A lui Țohar, și – de puteți – Pe lângă el să stăruiți,

⁹Iar peștera aceea – știți – Macpela-i numele ce-l poartă – Peșteră care-i așezată Lângă al lui Efron ogor – Să îl rugați dar, domnilor, Să mi-o dea mie. O plătesc. Cinstit, am să-l despăgubesc. Vreau peștera, ca neamul nostru, Să aibă, în mijlocul vostru,

¹⁰Loc de mormânt.” Dar Efron sta Acolo, și îl asculta. El a grăit, către Avram:

¹¹„Acel ogor pe care-l am – Pe care-i peștera aflată – Ți-l dăruiesc, acuma. Iată, Nu trebuie să mi-l plătești – Ți-l dau, ca să îl folosești!” Efron așa a glăsuit, Și toți ai săi l-au auzit.

¹²Avram, atunci, s-a înclinat În fața lui și-a cuvântat:

¹³„Te rog, ascultă, domnul meu: Vreau să-ți plătesc ogorul. Eu Îți dau prețul pe care-l crez’ Și-apoi, moarta-mi înmormântez.”

¹⁴Efron, în urmă, a vorbit:

¹⁵„Locul pe care l-ai voit – Acea bucată de pământ Ce-ți trebuie pentru mormânt – Și în argint e patru sute De sicli, poți să-l iei, și du-te De-ți pune moarta, mai apoi. Ce-s patru sute, între noi?”

¹⁶Efron, vorbirea, și-a sfârșit. Avram, pe loc, a cântărit Argintul ce i-a fost cerut Și târgul, astfel, s-a făcut.

¹⁷Ogoru-n care se afla Și peștera din Macpela, Cu Mamre era față-n față. Acea întreagă suprafață,

¹⁸S-a întărit dar, ca moșie A lui Avram – ca să se știe – În fața fiilor pe care, Neamul lui Het, în lume-i are, Și-n fața celor cari erau Atunci, acolo, căci aveau Treburi anume în cetate.

¹⁹Când fost-au rânduite toate, Avram, pe Sara, a-ngropat-o În peștera ce-a cumpărat-o, Aflată în ogoru-acela, Care era chemat Macpela; I-a fost vândută de Efron, Fiind în față la Hebron, Sau Mamre – cum mai e numită – Și în Canaan este găsită.

²⁰Câmpul fusese dăruit De-ai lui Het fii, și folosit De-Avram, ca loc pentru mormânt, În al Hetiților pământ.