1Sarai – soția ce-o avuse Avram – copii, nu îi născuse. Ea, roabă egipteancă-avea – Agar aceasta se numea.
2Sarai, soțului, i-a vorbit: „Când Dumnezeu m-a zămislit, M-a făcut stearpă. Deci aș vrea, Ca să te duci la roaba mea Și poate, ea îți va da ție, Copii, care ai tăi să fie.” Avram, atunci, a ascultat-o
3Și pe-a ei roabă a luat-o. Când faptele se petreceau, Avram, și toți ai lui, ședeau, De zece ani, în țara lui – În țara Canaanului. Dar ca și-atunci când a venit, Tot ca străin era privit.
4El, la Agar intră, o dată, Iar ea rămase-nsărcinată. Mândră de ce a dobândit, Stăpâna și-a disprețuit.
5Sarai îi zise, obidită, Soțului ei: „Batjocorită Mă aflu eu, în casa ta. Batjocura, asupra ta, Să cadă dar! Roaba ți-am dat, Dar ea, acum când a aflat Că-i grea și că-i la mare preț, Mi-a arătat numai dispreț. De-aceea, Domnul, între mine, Să judece, și între tine!”
6Avram a spus: „E roaba ta. Cum vei voi, te vei purta.” Sarai, atunci, rău s-a purtat, Și-Agar, de-al ei rău, a plecat.
7Îngerul Domnului venise Și, pe Agar, el o găsise Lângă izvor, pe drumul care, Spre Șur, tăia pustia mare. „Agar!” – el zise – „De ce stai, Aici, tu, roaba lui Sarai?”
8Ea a răspuns: „Eu am fugit. Stăpâna mea m-a prigonit.”
9„Întoarcete din a ta cale! Supune-te stăpânei tale!
10Urmașii care au să vie, Nenumărați au să îți fie.
11Acuma ești însărcinată: Nu va mai trece mult și iată Că un fecior, tu vei primi Și Ismael îl vei numi. Numele-acesta e tradus Prin „Domnu-aude”; doar ți-am spus, Că Domnu-n bunătatea-I mare, Văzut-a a ta supărare.
12Cât despre fiu-ți Ismael, Ca un măgar sălbatic, el Va fi-mpotriva tuturor; Iar oamenii, la rândul lor, Toți împotrivă-i au să-i stea. El, locuință, va avea, În față stând, la frații lui.”
13Agar, Numelui Domnului, I-a spus – precum putea ea crede – „Tu ești Acel care mă vede. Căci iată, cu adevărat, Acuma mi s-a arătat – Din spate – Cel ce a trecut, Care, pe mine, m-a văzut!”
14Ea puse nume, locului, Zicând: „Fântâna Acelui Care mă vede și e viu” – „El-Roi”, pe evreiește, știu. Ea-i între Cades așezată Și Bared. Roaba-nsărcinată –
15Agar – un fiu a zămislit. Avram, pe-acesta, l-a numit, Precum ea-i spuse. Astfel el Îi puse nume, Ismael.
16Optzeci și șase ani avea Avram, când fiu-i se năștea.