1Când Artaxerxe stăpânea Peste întinsa Persia, Ezra, în țară, a venit. Al său părinte e numit Seraia. Spița neamului Arată că-i și fiul lui Azaria și Hilchia,
2Șalum, Țadoc – și-asemenea – Și al lui Ahitub, urmând –
3Apoi – Amaria la rând; În urmă, Ezra se vădea Drept fiu al lui Azaria Și Meraiot și-apoi – la fel –
4Al lui Zerahia, e el. Fiu al lui Uzi, s-a vădit, Fiu al lui Buchi, negreșit,
5Și al lui Abișua, dar Și al lui Fineas, Eleazar, Și-al lui Aron – într-un sfârșit – Cari mare preot s-a vădit.
6Ezra, din Babilon, venise. În Legea ce o dăruise Domnul lui Moise, s-a vădit Că este foarte iscusit. El fost-a însoțit, mereu, De către Domnul Dumnezeu. De-aceea, el a căpătat Tot ce-a cerut, de la-mpărat.
7Când Artaxerxe împlinea Ani șapte de când stăpânea, Plecară mulți Israeliți, Cu ai lor preoți și Leviți, Cu slujitorii Templului, Apoi cu ușierii lui Și cu cei care s-au vădit Drept cântăreți. Ei au pornit, În grabă, și s-au îndreptat Către Ierusalim, de-ndat’.
8A cincea lună se-mplinea, Iar anu-a fost al șaptelea, De când ajunse ca să fie Pus Artaxerxe, la domnie. În acel timp, Ezra pornise Și la Ierusalim, venise.
9Când luna-ntâia începea – Fiind întâia zi din ea – Ezra, din Babilon, ieșise Și spre Ierusalim pornise. A cincea lună începea – Fiind întâia zi din ea – Când Ezra, drumul, și-l sfârșise, Căci la Ierusalim sosise. El fost-a însoțit, mereu, De către Domnul Dumnezeu.
10Când la Ierusalim s-a dus Ezra, în inimă, și-a pus Să îl învețe, pe popor, Poruncile Domnului lor, Așezând Legea Domnului, În mijlocul neamului lui.
11Iată dar, ceea ce a scris Chiar Artaxerxe, când trimis Fusese Ezra-n Israel. Scrisoarea lui suna astfel:
12„Eu, Artaxerxe, așezat, Peste-mpărați, drept împărat, Către cel care-i iscusit În Legea Domnului, vădit Preot a fi și cărturar, Cari este Ezra. Așadar,
13Porunci am dat de-a fi lăsați Toți cei care au fost luați Din Israel – și sunt la mine – Să plece, dacă vor, cu tine. Dacă sunt preoți și Leviți Aflați aici, sunt învoiți Ca la Ierusalim, ‘napoi, Cu tine a pleca apoi.
14Tu ești trimis, de împărat Și de-ai săi sfetnici – totodat’ – Care, în număr, șapte sânt Și au rostit acest cuvânt. În Iuda, la Ierusalim, Tu ai să mergi, căci noi dorim Să cercetezi țara de-ndată, După cum cere Legea dată De Dumnezeu. Noi știm prea bine, Că Legea e în mâini la tine.
15Argintul ce l-ai căpătat Și aurul ce ți-a fost dat – Din partea împăratului, Precum și-a sfetnicilor lui – Îl duci dar, în Ierusalim, Pentru că noi îl dăruim, Din inimă, pentru Acel Care e Domn, în Israel.
16Apoi, argintul cel pe care Ținutul Babilon îl are – Cu al său aur – însoțit De ceea ce-a fost dăruit De bună voie, de popor, Precum și de preoții lor, Vei duce la Ierusalim. Acestea toate, poruncim Să fie date Domnului, Pentru folosul Casei Lui.
17Cu-argintul ce îl dobândești, Trebuie ca să târguiești Apoi, berbeci, precum și miei Și de asemeni și viței. Să iei și lucrurile care Sunt pentru jertfa de mâncare Și băutură, să le duci – Când la Ierusalim te duci – Pe-altarul Casei Domnului, Spre cinstea și spre slava Lui.
18Cu-argintul ce va rămânea – Și aurul de-asemenea – Să faci după a ta știință, După cum crezi de cuviință, Că este voia Domnului.
19Vei pune înaintea Lui, Uneltele ce-ți vor fi date, Unelte ce au fost aflate În slujba Casei cea pe care, Al vostru Dumnezeu o are.
20Ce cheltuieli au să mai fie, Le vei plăti din visterie. Am dat porunci să se plătească – Din visteria-mpărătească – Tot ceea ce va fi văzut Precum că trebuie făcut La lucrul Casei cea pe care Al vostru Dumnezeu o are.
21Eu, Artaxerxe, așezat Pe scaunul de împărat, Porunci trimis-am tuturor – Adică visteriilor De dincolo de Râu – să știe Că Ezra are ca să vie, Curând, în a lui Iuda țară, Și să-i dea tot ce o să ceară.
22O sută de talanți găsești, Cari din argint o să-i primești. Din grâu, are să ți se dea O sută cori; de-asemenea, Din vin și untdelemn – în bați – Câte o sută-ți vor fi dați, Iar sare, voie vei avea, Fără opreliști, cât vei vrea.
23Să se-mplinească, negreșit, Tot ceea ce a poruncit Acela care e, mereu, Al cerurilor Dumnezeu, Ca nu cumva să vină-apoi A Lui mânie, peste noi!
24Vă facem cunoscut, să știți Că peste preoți și Leviți Sau ușieri și cântăreți, Să puneți biruri, nu puteți. Nici dări, nici vamă – negreșit – Să puneți nu e-ngăduit, Pe slujitorii Templului, Aflați în slujba Domnului.
25Tu, Ezra, ai să rânduiești – Cu-nțelepciunea ce-o vădești Din partea Celui cari, mereu, E-adevăratul Dumnezeu – În urmă, niște dregători. Vei pune și judecători, Cari dincolo de Râu, să fie. Aceștia trebuie să știe Să judece poporu-n toate Și să-mpărțească-apoi dreptate, Cum cere Legea Domnului. Fă cunoscută Legea Lui, La toți cei care se vădesc Că-n neștiință se găsesc.
26Acela care îndrăznește Și-ntocmai nu îndeplinește Această Lege-a Domnului – Și legea împăratului – Are să fie surghiunit, La moarte fi-va osândit, O gloabă va avea de dat Sau fi-va-n temniță-aruncat.”
27Să binecuvântăm, mereu, Pe-al nostru Domn și Dumnezeu, Acela care a lucrat La inimă, la împărat, Spre a slăvi Casa pe care Domnu-n Ierusalim o are!
28Să fie binecuvântat Domnul, care a îndreptat, Asupra mea, bunăvoința – Și-asemenea – îngăduința Din partea împăratului, Apoi și-a sfetnicilor lui, Precum și-a tuturor cei cari, În a lui țară, sunt mai mari! Eu, Ezra, întărit mereu, De către-al nostru Dumnezeu, Pe căpeteniile care Neamul lui Israel le are, Le-am adunat, ca să pornim, Cu toții, spre Ierusalim.