1Dariu – atunci – porunci a dat, Spre a se cerceta de-ndat’, Casa scrisorilor, căci ea, În visterie, se găsea.
2Astfel, a fost descoperit Un sul, care a fost găsit În capitala Mediei. Ahmeta, e numele ei. Cu multă vreme înainte, Pentru aducere aminte, Sulul fusese scris. În el, Se însemnase-n acest fel:
3„În primul an, când – împărat – Fusese Cir înscăunat, A dat poruncă-mpărătească, Voind ca să se construiască, În Iuda, iar, Casa pe care Domnu-n Ierusalim o are. Porunca dată de-mpărat, În felu-acesta a sunat: „Casa va fi zidită iară, Pe locul ei, la Iuda-n țară. Va fi un loc, ca să se ducă Poporul, jertfe, să aducă. Se va zidi o temelie Cari tare trebuie să fie. Șaizeci de coți s-aibă lățime, Și tot șaizeci în înălțime.
4Trei rânduri trebuiesc zidite, Din pietre ce vor fi cioplite, Iar ultimul – de la sfârșit – Din lemn nou fi-va rostuit. Din visteria-mpărătească, Urmează ca să se plătească Tot ceea ce va trebui, Când Casa se va construi.
5Mai mult, vor fi înapoiate Uneltele ce-au fost luate De Nebucadențar cel mare, Ce-a jefuit Casa pe care, Domnul, în Iuda, o avuse. Aceste lucruri au fost puse În templul dumnezeului Ce se vădea a fi al lui. Din aur ele-au fost lucrate Și din argint au fost turnate. Uneltele vor fi aduse – Din Babilon – și vor fi puse În Templul din Ierusalim Cari pentru Domnul îl zidim.”
6Acum, Tatnai – cari dregător E pus peste acel popor Cari dincoace de Râu a stat – Cu cel care este chemat Șetar-Boznai și cu acei Din Afarsac – ce sunt cu ei – Să se îndepărteze-ndată, De locu-n care-i înălțată – În Iuda – Casa Domnului.
7Lucrările, la Casa Lui, Trebuie-a merge înainte. La ele vor lua aminte Toți vârstnicii Iudeilor, Precum și dregătorii lor, Iar Casa fi-va ridicată Pe locu-n care-a fost, odată.
8Iată porunca dată vouă, Pentru această Casă nouă, Căci vreau să știți, de la-nceput, Ce veți avea voi, de făcut, Față de vârstnicii pe care Neamul lui Israel îi are, Ca sprijin să primească-apoi, La lucrul Casei, de la voi: Ceea ce fi-va cheltuit, Va trebui a fi plătit Din birurile adunate De la ținuturile-aflate Chiar lângă matca Râului, De partea cealaltă a lui. Din avuția-mpărătească, Va trebui să se plătească Tot ce s-a cheltuit. Luați, Birul acela și îl dați La meșteri, ca să se lucreze, Iar lucrul să nu înceteze.
9Apoi, ce lucruri trebuiesc, Arderi de tot când se jertfesc Pe-altarul Dumnezeului Cari este Domn al cerului – Adică, grâu, berbeci sau miei, Vin, untdelemn, sare, viței – La preoți trebuie să dați, Zi după zi. Seamă luați, Să nu se-ntâmple dar, cumva, Să le lipsească-apoi, ceva,
10Căci jertfe de un bun miros, Ei vor aduce, drept prinos, Pentru Cel care e mereu, Al cerurilor Dumnezeu Și-au să se roage, Domnului, Pentru-mpărat și fiii lui.
11Iată acum, ce poruncesc, Pentru cei care îndrăznesc Să-ncalece-al meu cuvânt: De-ndată, Din casa lor va fi luată O grindă, ca să-i spânzurați Pe cei cari fi-vor vinovați. Într-o grămadă de gunoi, Casa le-o veți preface-apoi.
12Iar Dumnezeu, Acela care Și-a pus Numele Său Cel Mare În acest loc să locuiască, De-acuma o să se-ngrijească De-a răsturna orice-mpărat, Sau neam, care va fi călcat Cuvântul meu, voind să strice Clădirea ce-o să se ridice, Spre slava Celui cari, mereu, E-adevăratul Dumnezeu. Iată, eu – Dariu – am vorbit Și-aste porunci le-am rânduit. A mea poruncă-mpărătească, Întocmai, să se împlinească!”
13Atunci, Tatnai – cari dregător Fusese peste-acel popor Cari dincolo de Râu a stat – Cu cel care era chemat Șetar-Boznai și cu acei Care în slujbă-au fost cu ei, Întocmai au îndeplinit Ceea ce Dariu-a poruncit.
14Astfel, Iudeii isprăviră Casa, așa cum prorociră Hagai, cu Zaharia care, Pe Ido, drept părinte-l are. După porunca Domnului, Ei isprăviră Casa Lui, Făcând precum a poruncit Și Cir – atunci când a domnit – Și Artaxerxe – când ședea Ca împărat, în Persia – Precum și Dariu, când a stat, Pe scaunul de împărat.
15Casa se isprăvise dar, Când a-nceput luna Adar, Mai înainte să apună A treia zi din acea lună, Iar Dariu, șase ani, făcea, De când domnea, în Persia.
16Apoi, fiii lui Israel, Cu preoți și Leviți – la fel – Cu toți ceilalți fii din robie, Au împlinit – cu bucurie – Sfințirea Casei Domnului.
17Pentru sfințirea Casei Lui, S-au dat o sută de viței, S-au dat și patru sute miei, Iar toți berbecii ce-au fost dați, La două sute-s numărați. S-au dat și jertfe cu menire De jertfe pentru ispășire. Deci doisprezece țapi s-au dat Drept ispășire de păcat, Câte un țap de fiecare Din semințiile pe care Le are neamul Israel.
18Leviții, preoții – la fel – În cete fost-au împărțiți, Căci trebuit-au rânduiți Ca la Ierusalim, mereu, Să facă, pentru Dumnezeu, Slujba, așa precum s-a zis Și după cum Moise a scris.
19În luna-ntâi, când începea A paisprezecea zi din ea, Fiii robiei s-au gătit Și Paștele au prăznuit.
20Întreg soborul de preoți – Și-asemenea Leviții toți – În acel timp fiind curați, Paști au jertfit, pentru-ai lor frați Care atunci, precum se știe, Scăpat-au din a lor robie. De-asemeni, Paști au mai jertfit, Pentru ei înșiși, negreșit. După ce jertfele s-au dat, Au stat cu toți de au mâncat
21Paștele-acelea, iar cu ei S-au adunat apoi, și-acei Care atunci se depărtară De urâciunile din țară, Căci s-au unit, voind, mereu, Să-L caute pe Dumnezeu.
22Astfel, acel întreg popor, Serbările azimilor, O săptămână le-au ținut Și bucurie au avut, Pentru că Domnul îl făcuse Pe împăratul ce-l avuse Asiria, să sprijinească Lucrarea și să isprăvească Zidirea Casei cea pe care, Domnul lui Israel o are.