Ezekiel 42
1 Omul acela m-a luat Și împreună am plecat Spre curtea din afară-aflată, În miazănoapte așezată. Pân’ la odăile pe care, ‘Nainte-i, locul gol le are, Ne-am dus apoi și ne-am uitat. În acel loc, s-a înălțat Clădirea care e aflată În miazănoapte așezată.
2 Fața din miazănoapte-n care Se afla ușa de intrare, O sută coți avea-n lungime Și numai cincizeci în lățime.
3 Acolo unde se vădea Că douăzeci de coți avea Curtea cea înlăuntru-aflată Și de asemeni – totodată – În dreptul caldarâmului Ce încingea, cu brâul lui, Curtea de-afară, am văzut Cum că pridvoare au avut Odăile de sus, aflate La catu-al treilea așezate. Pridvoarele odăilor Erau pridvor, lângă pridvor.
4 Odăile, eu am văzut Că-n a lor față, au avut Un loc de trecere, loc care Doar zece coți lățime, are. De-asemenea, am mai văzut Că și un drum au mai avut, Iar acest drum se dovedea Că doar un cot lățime-avea. Ale odăilor uși, toate, Spre miazănoapte-s îndreptate.
5 Odăile cari sus erau, Decât cele ce se aflau În catul ce fusese jos, Mai strâmte sunt, neîndoios, Căci parte din incinta lor Aparținea pridvoarelor.
6 A fi trei caturi se vădeau, Dar stâlpi, acestea nu aveau, Spre-a fi asemeni stâlpilor Care erau ai curților. Odăile cari sus erau, A fi mai strâmte se vădeau, Decât odăile pe care Catul cel mijlociu le are Și decât cele ce s-au pus În catul cel de mai de sus.
7 Zidul aflat la exterior – Alăturea odăilor Cele care se ridicară Spre curtea cea de dinafară – Cincizeci de coți se dovedea Precum că în lungime-avea. Zidul fusese măsurat În partea care s-a aflat Chiar înaintea tuturor Clădirilor odăilor.
8 Odăile ce se-nălțară Spre curtea cea de dinafară, Asemeni zidului erau, Căci tot cincizeci de coți aveau. Însă, lungimea zidului Aflat în fața Templului, O sută coți a măsurat.
9 După aceea, m-am uitat Și sub odăi, eu am zărit Intrarea de la răsărit Din curtea din afară-aflată.
10 Am mai privit apoi, și iată, Niște odăi am mai zărit. Ca zidul de la răsărit – Zid care, curtea, mărginea – La fel de gros se dovedea Zidul odăilor văzute. Aste odăi au fost făcute Lângă clădirea înălțată Și locul cel gol, totodată.
11 Un loc de trecere-au avut În fața lor și am văzut Că acest loc se dovedea Precum că e asemenea Cu locul gol ce îl aveau Odăile care erau În miazănoapte așezate. După cum fost-au măsurate, Erau la fel ca și lungime, Precum erau ca și lățime. La fel era ieșirea lor Și întocmirea ușilor.
12 De-asemenea, la fel erau Și ușile ce le aveau Odăile cele pe care Partea de miazăzi le are. Locul de trecere-a avut O ușă care s-a făcut Exact în capul locului Aflat în fața zidului Din partea de la răsărit.
13 Omul acela mi-a vorbit: „Odăile cele aflate În miazănoapte așezate Și cele care s-au vădit Că-n miazăzi s-au construit La locul gol, să iei aminte Precum că ele-s odăi sfinte. Acolo, preoți vor urca. Lucruri prea sfinte, vor mânca Ei, în odăile acele, Căci pentru ei făcute-s ele. Ăști preoți sunt cei cari, mereu, Se-apropie de Dumnezeu. În ele fi-vor așezate Lucruri prea sfinte, daruri date Spre a fi daruri de mâncare; Puse vor fi vitele care Sunt date jertfe cu menire De jertfe pentru ispășire Și vină. Aste odăi sânt Cuprinse în locul cel sfânt.
14 Atunci când vor intra cu toți, În locul sfânt, cei ce-s preoți N-o să mai trebuiască, iară, În curtea cea de dinafară Să iasă, căci hainele lor – Pe cari în timpul slujbelor Le folosesc – vor fi lăsate, Mereu, în locu-acela, toate, Pentru că ale lor veșminte Nu-s simple haine, ci sunt sfinte. Alte veșminte au să-și pună Atunci când oameni se adună Și au să meargă-n fața lor, În curtea ce-i pentru popor.”
15 După ce fost-a măsurată Casa cea înlăuntru-aflată, Cu acel om, eu am ieșit Pe poarta de la răsărit, Pe care a înconjurat-o, Jur împrejur, și-a măsurat-o. Pe partea care se aflase Afară, el o măsurase.
16 Cu o prăjină, a pornit Spre poarta de la răsărit, Pe care a înconjurat-o, Jur împrejur, și-a măsurat-o. Locul, așa cum se văzuse, Cinci sute de prăjini avuse.
17 Tot o prăjină-a folosit Când, să măsoare, a voit, Poarta care fusese-aflată În miazănoapte așezată. Locul, așa cum se văzuse, Cinci sute de prăjini avuse.
18 Tot o prăjină-a folosit Când, să măsoare, a voit, Locul în miazănoapte-aflat. După ce fost-a măsurat, Locul, așa cum se văzuse, Cinci sute de prăjini avuse.
19 S-a-ntors, în urmă, și s-a dus Până la poarta de apus, Pe care a înconjurat-o, Jur împrejur, și-a măsurat-o, Iar locul, precum se văzuse, Cinci sute de prăjini avuse.
20 A măsurat zidul pe care, În patru laturi, casa-l are. Jur împrejur, a măsurat Zidul, căci l-a înconjurat. Lungimea lui, cum se văzuse, Cinci sute de prăjini avuse. Cinci sute de prăjini vădea Și în lățime că avea. Zidul acel a separat Locul cari, „sfânt”, a fost chemat, De locul cel obișnuit Care, „nesfânt”, era numit.