Bible

1 Apoi, Cuvântul Domnului 2 Îmi zise: „Fiu al omului, Să Îmi spui tu, dacă ai știre, De este vreo deosebire Între lemnul pădurilor Și între cel al viilor? 3 Spune-Mi, din vie, cineva Merge să ia vreun lemn, cumva, Pentru a face vreo lucrare? Sau ai văzut tu, vreun om care, Un lemn din vie a luat, Pentr-un cârlig de atârnat? 4 E bun numai de pus pe foc. După ce arde-al său mijloc Și capetele cele două, La ce vă este el, bun, vouă? 5 Când era lemn întreg, îți zic Că nu puteați face nimic, Din el. Dar ars fiind, apoi, Ce veți mai face, din el, voi?” 6 De-aceea, Domnul Dumnezeu Spune: „Iată ce-am să fac Eu: Locuitorii cei pe care Ierusalimul azi îi are, Sunt ca și lemnul cel de vie Care pe foc pus o să fie. 7 Fața-Mi întorc spre-acel popor Și fi-voi împotriva lor. Iată-i, din flăcări au ieșit, Dar arși vor fi ei, negreșit. De focu-acesta, Eu socot Că o să fie arși, de tot. Fața-Mi întorc spre-acel popor Și fi-voi împotriva lor. În felu-acesta, mai apoi, Că Eu sunt Domnul, veți ști voi. 8 Țara ajunge-va să fie Doar o întindere pustie, Pentru că ei – necontenit – Necredincioși s-au dovedit.”