Ezekiel 10
1 În sus, apoi, eu m-am uitat Și am văzut în ceru-aflat De-asupra heruvimilor – Deasupra capetelor lor – Ceva care, la-nfățișare, Ca piatra de safir apare. Acel ceva părea să fie Un chip, de scaun de domnie.
2 La omul cel înveșmântat În strai de in, Domnu-a strigat: „Sub heruvimi, chiar între roți, Vâră-te – iute – ca să scoți, Cărbuni aprinși. După ce-i iei, Peste cetate-mprăștie-i!” Sub ochii mei, s-a aplecat Și între roți omu-a intrat,
3 Căci heruvimii se vădeau, În dreapta casei, că erau. Când între roți omul se duse, Un nor ieșise și umpluse Curtea care se dovedea Că înlăuntru se găsea.
4 Atuncea, slava Domnului Și toată măreția Lui Care pe heruvimi a stat, Se ridică și s-a-ndreptat, Apoi, spre pragul cel pe care, Casa-l avuse la intrare, Astfel încât noru-a putut, Templul ca să îl fi umplut, Iar slava Domnului făcea, Întreaga curte, de lucea.
5 Când heruvimii au pornit, Al aripilor vâjâit Tare se auzise iară, Până la curtea de afară. Zgomotu-acela îmi părea, Precum că e asemenea, Cu glasul Celui cari, mereu, E-Atotputernic Dumnezeu.
6 Când omul – cel înveșmântat În strai de in – a căpătat Poruncă, iute să se ducă Și dintre roți cărbuni s-aducă, În mare grabă el s-a dus Și lângă heruvimi s-a pus, Chiar lângă roțile acele.
7 Un heruvim, mâna-ntre ele, Și-a strecurat-o și-a luat Cărbuni, pe care-apoi i-a dat Omului care se vădea Că strai de in, pe el, avea. După ce omul i-a primit, Iute afară a ieșit.
8 Toți heruvimii, am văzut Că pe sub aripi, au avut Ceva cari, la asemănare, Ca mâna unui om apare.
9 Jos, pe pământ, am mai văzut Că heruvimii au avut, La fiecare față dată, Câte o roată așezată. Înfățișarea roților, Precum și-a materialelor Din cari ele s-au întocmit, Părea a fi de hrisolit.
10 Acele patru roți erau Asemenea, căci se vădeau, Aidoma la-nfățișare Și tot la fel la îmbinare. Ele erau alcătuite Deosebit și întocmite Încât construcția lor toată, Părea să fie roată-n roată, Pentru că roata se vădea A fi-n mijlocul alteia.
11 Atunci când roțile mergeau, Pe patru laturi alergau Și-n mersul lor, din loc în loc, Ele nu se-ntorceau deloc.
12 Tot trupul heruvimilor – Mâini, spate, aripile lor – Și roțile deosebite, De ochi erau acoperite.
13 În urmă, eu am auzit Ce nume roțile-au primit. Acele roți uluitoare, Se chemau „Roți învârtitoare”.
14 Toți heruvimii, am văzut Că patru fețe au avut. Fața celui dintâi apare Drept heruvim la-nfățișare. Fața pe care o avea Al doilea, chip de om părea. Al treilea, chip de leu avuse Și-al patrulea, vultur păruse.
15 Când heruvimii s-au mișcat Și când de jos s-au ridicat, Atuncea eu am priceput Că sunt acei ce i-am văzut La apa râului Chebar, În al Haldeilor hotar. Deci heruvimii s-au vădit A fi făpturi vii – negreșit – Făpturi pe care le știusem, Din vreme când la râu șezusem.
16 Făpturile, când se mișcau, Și roțile le însoțeau, Iar când zburau, roțile-acele Se ridicau, atunci, și ele.
17 Când heruvimii se opreau Și roțile, pe loc, stăteau, Iar când zburau, roțile-acele Se ridicau, atunci, și ele. Duhul e cel care ducea Făpturile, unde voia, Și toate roțile acele Se ridicau, mereu, cu ele, Căci duhul care le-a mânat, În roți fusese așezat.
18 În urmă, slava Domnului Plecă din pragul Templului; Spre heruvimi s-a îndreptat Și-apoi, pe ei s-a așezat.
19 Când slava fost-a peste ei, Îndată, heruvimi-acei Și-au întins aripile lor Și-apoi s-au înălțat, ușor, De la pământ, și au pornit Spre poarta de la răsărit A Casei Domnului. Când ei – Adică heruvimi-acei – De la pământ s-au ridicat, Roțile toate i-au urmat. Slava Acelui cari, mereu, În Israel e Dumnezeu, Era deasupra tuturor, Deasupra capetelor lor.
20 Erau făpturi vii, pe cari eu Le-am mai văzut sub Dumnezeu – Sub Dumnezeul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are – Când fost-am la râul Chebar, În al Haldeilor hotar. Astfel, îndată-am priceput Că heruvimi eu am văzut.
21 Toate făpturile acele, Cu patru fețe fost-au ele; Și patru aripi mai vădeau – De-asemenea – că mai aveau. Pe cele patru laturi care, Aripi, avut-au fiecare Și niște mâini – de om – erau, Care sub aripi se aflau.
22 Fețele lor – când le-am zărit – Îndată le-am asemuit Cu fețele ce le-am văzut, Când la Chebar eu am șezut.