Exodus 7— BIV2014

¹Domnul a zis: „Iată că Eu Te fac pe tine, Dumnezeu, Pentru cel cari e-nscăunat Peste Egipt ca împărat. Deci tu ești Dumnezeul său, Și-Aron va fi prorocul tău.

²Tot ceea ce porunci-voi, Vei spune lui Aron apoi. El va vorbi-mpăratului, Ca din țara Egiptului, Să-i lase, pe-ai lui Israel Copii, să plece. Însă el

³Nu-i va lăsa, căci Eu voiesc – Lui Faraon – să-i împietresc Inima-n zilele acele. Minunile, semnele Mele, Atunci au să se înmulțească.

⁴Dar Faraon n-o să voiască Să vă asculte. Astfel, Eu Îmi voi întinde brațul Meu, Peste Egipt. Pe-al Meu popor, Din țara Egiptenilor Și din robia grea și-amară, Atuncea îl voi scoate-afară, Prin ale Mele brațe tari, Cu judecăți aspre și mari.

⁵Când mâna am să Mi-o întind, Peste Egipt, și am să-l prind, Pe al lui Israel popor Ca să îl scot din țara lor, Toți Egiptenii au să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”

⁶Moise și-Aron au împlinit Ceea ce Domnu-a poruncit.

⁷Optzeci de ani, Moise-a făcut Și de optzeci și trei, trecut Era Aron, când au primit Poruncă, de-au mers și-au vorbit Cu Faraonul cel aflat, Peste Egipt, încoronat.

⁸Domnul, lui Moise și Aron,

⁹Le spuse: „Dacă Faraon Va zice: „Faceți o minune!”, Tu, lui Aron, așa-i vei spune: „Să iei toiagul meu atunci, Și la pământ să îl arunci, În fața Faraonului. Toiagul, înaintea lui, În șarpe fi-va prefăcut.”

¹⁰Cei doi s-au dus și au făcut, În fața Faraonului, După porunca Domnului: Aron, toiagul, l-a luat Și la pământ l-a aruncat, Sub ochii Faraonului, Precum și a slugilor lui, Și-n șarpe el s-a prefăcut.

¹¹Dar Faraon când a văzut Lucrul acesta, a chemat Pe înțelepți, cari s-au aflat La el, fiindu-i slujitori, Și pe ai țării vrăjitori. Ei au făcut, prin vraja lor, La fel, în fața tuturor.

¹²Toiegele și-au aruncat, Iar ele-n șerpi s-au preschimbat. Însă toiagul lui Aron, Uimitu-l-a pe Faraon, Căci el, îndată, negreșit, Pe celelalte le-a-nghițit.

¹³Degeaba, însă, a văzut El, semnele ce s-au făcut, Căci inima și-a împietrit Și să asculte, n-a voit, De Moise și Aron; făcuse – În ăst fel – precum Domnul spuse.

¹⁴Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Vezi? Faraon și-a împietrit, Acuma, inima. Astfel, Nu-l va lăsa pe Israel, Să iasă dar, din țara lui.

¹⁵Te duci pe malul râului, Mâine, în zori, de dimineață. Îi ieși, lui Faraon, în față Și ai toiagul pregătit.

¹⁶Iată cum trebuie vorbit, Cu Faraon. La râu, când vine, Vei zice: „M-a trimis la tine, Acum, Domnul Evreilor – Cel care-I Dumnezeul lor – Ca să îți spun: „Scoate afară, Pe-al Meu popor, din a ta țară. Lasă-l să meargă în pustie, Unde o să-Mi slujească Mie! Până acum, n-ai ascultat Poruncile ce ți le-am dat.”

¹⁷Așa vorbește Dumnezeu: „Astăzi vei ști că Domn sunt Eu! Toiagul, am să-l repezesc Și-n apa râului lovesc Apoi, cu el. În sânge, ea Se va preface. Vei vedea!

¹⁸Se-mpute apa râului Și au să piară peștii lui, Iar Egiptenii au să fie, De greață prinși, când au să vie Ca să bea apă-nsângerată.”

¹⁹Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, Te duci și lui Aron îi spui, Ca peste-ale Egiptului Ape, toiagul să-și întindă. Astfel, el are să cuprindă, Cu-a lui putere, apa toată, Oriunde ea este aflată: În bălți, în iazuri sau în râu, Precum și în orice pârâu. De sânge-astfel, va fi cuprins Tot al Egiptului întins. Cu sânge doar, va fi umplut Oricare vas ce e făcut Din lemn sau piatră, negreșit.”

²⁰Moise și-Aron au împlinit Totul, așa cum Domnu-a spus. Aron, cu-al său toiag, s-a dus La râu, lovind apele lui Sub ochii Faraonului, Precum și-ai slujitorilor Care erau în jurul lor. De sânge, apa s-a-nroșit,

²¹Iar pești-ndată au pierit. Râu-ncepuse să se-mpută, Nemaiputând a fi băută Apa ce se afla în el. În tot Egiptu-a fost la fel, Căci ale sale ape, toate, În sânge fost-au preschimbate.

²²Dar vrăjitorii au făcut La fel, prin vrăji. Când a văzut Că și ai săi au săvârșit Astfel de lucruri, și-a-mpietrit, Din nou, inima, Faraon Și iar, de Moise și Aron – Cum Domnu-a zis – n-a ascultat.

²³Acasă, el s-a înturnat, Dar ce-a văzut și ce s-a spus, La inimă, tot nu și-a pus.

²⁴Toți Egiptenii au săpat Fântâni și apă-au căutat, Căci apa care-n râu curgea, Nu mai puteau ca să o bea.

²⁵O săptămână a trecut După ce-n sânge s-a făcut Râul pe care l-a lovit Domnul, așa cum a vorbit.