Exodus 35
1 Moise a strâns apoi, la el Pe toți fiii lui Israel, Și-a zis: „Iată ce-a poruncit Domnul, ce nu e-ngăduit A face voi. Deci ascultați:
2 Doar șase zile să lucrați. A șaptea când are să vie, Pentru voi toți, sfântă să fie. Aceasta-i ziua de odihnă În care voi căpătați tihnă, Căci este ziua de Sabat Cari Domnului îi e-nchinat. Cine va face vreo lucrare, În astă zi, acela are Să fie aspru pedepsit, Fiind, la moarte, osândit.
3 Foc, să nu faceți niciodat’, În case-n ziua de Sabat.”
4 Copiilor lui Israel, Moise le-a zis, în acest fel: „Cu Dumnezeu, eu am vorbit Și iată ce a poruncit:
5 Luați din ceea ce aveți, Ca un prinos, voi să puteți Să Îi aduceți Domnului. Cât va voi inima lui, Atât să deie fiecare, Prinos Domnului, din ce are. Va trebui – de bună seamă – Să dați aur, argint, aramă.
6 De-asemenea, vor fi primite Și materialele vopsite Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu; Și păr de capră să dați voi, Și in subțire. Mai apoi,
7 Piei de berbeci sunt necesare, Și piele de vițel de mare. Piei de berbeci, când dați, să știți, Că trebuie să le vopsiți În roșu. Să aduceți lemn –
8 Doar de salcâm – și untdelemn, Ce trebuiește folosit Numai la sfeșnic. Negreșit, Și mirodenii trebuiesc – Din cele ce se folosesc La a tămâiei preparare, Precum și la uleiul care, La ungere, se folosește.
9 Onix apoi, mai trebuiește Și multe alte pietre care, Pentru-a efodului lucrare – Pentru împodobirea lui, Precum și a pieptarului – Aveam ca să le folosim, Și-astfel, porunca s-o-mplinim.
10 Toți cei ce sunteți iscusiți, Aici, la mine, să veniți, Pentru că trebuie făcut Ceea ce Domnul a cerut!
11 Deci iată ce veți face voi: Locașul, cortul mai apoi, Precum și-acoperișul lui Și scândurile cortului. Tot pentru cort, copci să lucrați, Drugi și picioare să-i durați.
12 Chivotul trebuie apoi – Cu-al său capac – să-l faceți voi; Capacul, pe chivot aflat, „Al ispășirii”, e chemat. Perdea-n lăuntrul cortului, Ce pentru a chivotului Acoperire-i așezată, Mai trebuie a fi lucrată.
13 În cort, o masă va ședea; Unelte-aceasta va avea, Precum și drugi pentru mutare. Pe ea, vor sta pâinile care Se pun în fața Domnului.
14 Sfeșnicul, candelele lui, Uneltele ce-l însoțesc Și untdelemnul, trebuiesc
15 A fi făcute. Un altar, Pentru tămâie, faceți, iar Apoi, pentru mutarea lui, Drugi să-i ciopliți, altarului. Tămâi mirositoare dar, Veți face, pentru-acest altar Și-apoi perdeaua cortului, Care-o să fie ușa lui.
16 După aceea, eu socot, Altarul arderii de tot, Să-l faceți și, de bună seamă, Grătaru său, cel de aramă, Și drugii și ligheanul lui, Și sculele altarului;
17 După aceea, negreșit, Veți face – cum s-a poruncit – Pânzele curții, stâlpii care Le țin, și ale lor picioare; Mai trebuie, de-asemenea, Să însăilați și o perdea: Perdeaua porții cortului, Care va fi la curtea lui.
18 Țărușii cortului apoi, Va trebui să-i faceți voi, Precum și funiile toate, Cu care bețele-s legate;
19 La slujbă, în locașul sfânt, Veșminte, de făcut, mai sânt – Pentru preoți – și-apoi veșminte, Pentru Aron; ele sunt sfinte. Veșminte vor mai fi lucrate Pentru-ai săi fii, spre-a fi purtate Numai la slujba preoțească, Pe cari trebuie s-o-mplinească.”
20 Moise-a sfârșit de cuvântat Și-apoi, poporul a plecat,
21 Iar toți cei care-au dovedit Că-s inimoși, au revenit S-aducă daruri, fiecare – După cum fost-a a lui stare – Prinos, lucrării Domnului, Pentru lucrarea cortului, A slujbei și pentru veșminte, Ce trebuiau să fie sfinte.
22 Deci toți cei care-au dovedit Că-s inimoși, au și venit – Atât bărbați, cât și femei – Și-au dat inele și cercei; Salbe, brățări au dăruit, Belciuge ce s-au folosit La pus în nas și, fiecare – După cum fost-a a sa stare – A dat, din aur, Domnului, Prinosul avuției lui.
23 Cei ce aveau stofe-au venit, La Moise, și le-au dăruit. Erau vopsite-n purpuriu, Albastru și cărămiziu. Piei de berbeci au mai adus – Roșii, așa precum s-a spus – Piei de vițel de mare, in, Precum și păr de capră, fin.
24 Unii au dat – de bună seamă – Prinos, de-argint și de aramă. Lemn de salcâm au dăruit Alții, să fie folosit Pentru lucrările cerute.
25 Femei, cari fost-au pricepute, Au tors și-apoi au împletit, Și au adus torsul vopsit Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu; Și in subțire au adus, Așa precum Moise a spus.
26 Alte femei – tot iscusite Și inimoase dovedite – Părul de capră l-au luat Și-apoi, de tors, s-au apucat.
27 Onix și alte pietre-n dar – Pentru efod, pentru pieptar – A fost prinosul dăruit De cei fruntași. Ei au venit
28 Cu mirodenii și ulei De sfeșnic; au adus cu ei, Atunci, și untdelemnul care, Pentru tămâi mirositoare Și pentru ungeri, e făcut.
29 Astfel, toți cei care-au avut Bunăvoință și-i trăgea Inima – ajutor să dea – De bunăvoie-au dăruit Ceea ce Domnu-a poruncit Prin Moise și au ajutat În tot ce trebuia lucrat.
30 Copiilor lui Israel, Moise le-a zis: „Pe Bețalel – Din a lui Iuda seminție, Fiul lui Uri, cum se știe, Și al lui Hur – Domnul a spus, Că l-a ales și că a pus
31 Duhul lui Dumnezeu, în el. A dobândit, în acest fel, Înțelepciune și știință, Pricepere și iscusință, Pentru lucrări ce-s felurite.
32 I-a dat puteri deosebite, Să poată ca să născocească Planuri și să le-nfăptuiască. Argint și-aramă modelează Și aurul el îl lucrează.
33 Sapă în pietre, le cioplește, Le leagă, după cum dorește. În lemn, lucrează, cum îi place; Lucruri meșteșugite face.
34 Are și darul să-i învețe Pe alții, și să dea povețe. Oholiab este la fel De priceput, cum este el – Ahisamac e tatăl lui, Iar în privința neamului, Coboară, după seminție, Din Dan, așa precum se știe.
35 Iată că Domnul i-a umplut Cu Duhul Său și i-a făcut Astfel, să fie iscusiți Pentru lucrare. Ei, să știți Că fac în piatră săpătură, Meșteșugită cioplitură, De orice fel – precum au chef. Știu să lucreze la gherghef, Se mai pricep și la țesut – Materii fac, cum s-a cerut, Vopsite în cărămiziu, Albastru și în purpuriu; Chiar in subțire știu să facă, Precum și-alte lucrări; iar dacă Este nevoie, născocesc Noi planuri, după cum doresc.”