Bible

Connect

With Your Congregation Like Never Before

Try RisenMedia.io Today!

Click Here

Exodus 13

:
Romanian - BIV2014
1 Domnul, pe Moise, l-a chemat Și-apoi astfel, a cuvântat:
2 „Ascultă dar, al Meu cuvânt: Să-Mi pui deoparte, ca și sfânt, Pe orișicare-ntâi născut, Pe cari poporul l-a avut. Primii născuți în Israel, Ai Mei sunt. În același fel, Va trebui faceți voi, Cu dobitoacele apoi. Primul născut dar, la un loc Fie că-i om sau dobitoc Să-l pui deoparte, ca și sfânt, Căci toți aceștia, ai Mei sânt.”
3 Moise, în urmă, a venit, Poporului de i-a vorbit: „Să v-amintiți, neîncetat, De-această zi-n care-ați scăpat Din a Egiptului robie, De-acum și până-n veșnicie. Pe voi, fiii lui Israel, Cu brațul său puternic, El Domnul v-a ridicat de jos Și din robia grea, v-a scos. Porunca Lui, va fi-mplinită: nu mâncați pâine dospită,
4 Căci azi, în luna spicelor, Din țara Egiptenilor, Domnul v-a scos.” (În evreiește, „Abib”, luna se tălmăcește.)
5 „Domnul te scoate azi, afară. Când vei ajunge-n a ta țară Care-i a Canaaniților, Heviților, Hetiților, Și-a celor ce sunt Amoriți Și-a celor cari sunt Iebusiți În locu-acela minunat, Pe care, Domnul a jurat, Părinților, ți-l ție Țară în cari, precum se știe, Lapte și miere curg mereu, Tu nu uiți de Dumnezeu, Și să-ți ții slujba viitoare, Atunci când luna următoare, A spicelor, sosi-va iar.
6 Tu, șapte zile așadar, Azimi mănânci. Când va vie Ziua a șaptea, se ție O sărbătoare închinată În cinstea Domnului. Deci iată,
7 În șapte zile, numărate, Numai azimi vor fi mâncate. Nu îți este îngăduit, Atuncea, aluat dospit ai în casă sau afară Și de asemeni, nici în țară.
8 Fiului tău, atunci, să-i spui: „Spre pomenirea Domnului, Se fac acestea minte ține! Pentru El m-a scos, pe mine, Din a Egiptului robie”
9 Un semn, pe mână îți fie, Și ca un semn de amintire Pe frunte, în a ta privire. Astfel, legea lui Dumnezeu, Sub ochii tăi, va fi mereu. Numai așa, în gura ta, Întotdeauna, ea va sta, Căci din Egipt, cu brațu-I tare, Domnul v-a scos, pe fiecare.
10 În fiecare an, o dată, Exact la vremea arătată, Porunca o împlinești.
11 Atuncea când ai sosești, În țara Canaaniților, Pe cari Domnul, părinților Și ție-n urmă a jurat ți-o va da, ești obligat
12 iei oricari întâi născut Chiar de-i de dobitoc făcut, Sau e de vitele pe care O le aibă fiecare Dacă-i de parte bărbătească, Fiindcă o trebuiască A fi-nchinați, toți, Domnului, Pentru toți vor fi ai Lui.
13 Prețul, pentru răscumpărare, Al primului născut ce-l are O măgăriță, e un miel. De nu-l răscumperi în ăst fel, îi frângi gâtul, puiului. Întâi născuții omului, La fel, vor fi răscumpărați. Deci trebuie ca luați Un miel, cu cari se plătească Orișice parte bărbătească.
14 Atunci când fi-vei întrebat, De fiul tău: „Ce-a însemnat Lucrul acesta?”, tu să-i spui: „Prin brațul tare-al Domnului Atotputernic, am ieșit Din țara-n care-am fost robit. Din al Egiptului ținut În care noi, robi, am zăcut Domnul ne-a scos, în libertate. Deci iată ce însemnătate Au toate-aceste lucruri. Când
15 S-a-mpotrivit Faraon, vrând ne oprească plecăm, Domnul, căruia ne-nchinăm, Pe toți întâi născuții lui, Precum și pe-ai Egiptului, I-a omorât atunci, lovind Întâi pe oameni și sfârșind Cu dobitoacele lor. Eu, Jertfă-i aduc, lui Dumnezeu, Pe cei ce sunt întâi născuți Pe toți cei care-au fost făcuți Întâi, ca parte bărbătească. Apoi, are trebuiască îi răscumperi pe toți cei Întâi născuți, din fiii mei.
16 Ceea ce fac acuma, ție, Un semn pe mână, îți fie, Precum și-un semn de amintire, Cari fi-va sub a ta privire. Căci prin puterea mâinii Lui, Domnul, din al Egiptului Ținut, ne-a scos pe toți, afară, Și liberi, El ne-a făcut, iară.”
17 Când Faraon s-a învoit Și când Israel a ieșit Din țara lui Domnul n-a vrut Să-l ducă spre acel ținut Al țării Filistenilor Deși era mult mai ușor Și mult mai scurt drumul acel Căci iată ce S-a gândit El: „Dacă poporul va vedea Războiul, poate va vrea se întoarcă înapoi, Către Egipt.” Astfel apoi,
18 El, pe popor, l-a îndrumat Pe drumul care s-a-ndreptat Către pustie, hotărând Ocol a face, atingând Al Mării Roșii țărm astfel. Ieșind, fii lui Israel, Cari din Egipt au fost scăpați, Erau cu toții înarmați.
19 Moise, ale lui Iosif oase, Atuncea, din Egipt, le scoase, Căci Iosif, jure i-a pus Pe-ai lui Israel fii și-a spus: „Atunci când fi-veți cercetați, De Dumnezeu, îmi luați, De-aici, și ale mele oase, Căci vreau, afară, a fi scoase.”
20 Întreg poporul a pornit De la Sucot și-a poposit În locul ce este aflat Lângă pustiu, Etam chemat.
21 Domnul mergea-naintea lor, Ziua fiind un stâlp de nor, Iar noaptea, stâlp de foc, prin care Îi conducea, fără-ncetare.
22 Pe timp de zi, avea poporul Neîncetat în față-i, norul. Noaptea apoi, de-asemenea, Stâlpul de foc îl priveghea.